Cu totii cred ca am auzit de Robert Venus si ai lui Supercrack, Majestic sau Fantast.
Probabil aceasta se datoreaza si dlui. I. Carmazan care cred ca a fost primul care a importat acesti porumbei in Romania; de altfel o mutare foarte inspirata judecand dupa rezultatele obtinute(896-95, 5626-00 Campioni Nationali viteza respectiv Maraton si in acelasi timp descendenti direct din porumbei originali R.Venus). Lista porumbeilor Venus(descendenti) care au facut rezultate la noi este foarte lunga; nu de putine ori am deschis la intamplare pedigreeul unui porumbel de top aflat pe net si in pedigreul acelui porumbel am gasit ‘BE ….. ….. – .. Orig. R.Venus’.
The Super Crack 421-68, cele mai reprezentative rezultate:7801038_orig
1 Nat. St.Vincent 1972
1 Nat. Barcelona 1974
1 Nat. Narbonne 1974
11 locuri de 1 (3 la nivel national- de 2 ori singurul porumbel sosit in prima zi !!!)
43 locuri in primii 10 pe distante intre 300km. si 1000km.!!!(club,rayon,prov, national)
-un loc 2 national; locul 1 fiind ocupat de propriul fiu(au sosit in acelasi timp) !!!
Ca si reproducator Super Crack-ul a fost si mai bun; el este tata si bunicul la:
120 de castigatori nationali si 20 castigatori internationali(se pare ca este tatal a cel putin 8 castigatori de loc 1 national) !!!! (acestea sunt doar datele stiute/aflate de R.Venus; probabil ca rezultate sunt mult mai multe-mai sunt cativa si in Romania si de care dl. Venus probabil nu a aflat).
Super Crack a fost cumparat alaturi de alti 9 pui tardivi de Crusson de la prietenul sau Hovaert. Fiecare au ales cate 4 pui iar la final au ramas 2 . Unul din acesti doi pui era o’femela’mica. In acel an aceasta femela mica nici macar nu a a vut ocazia sa zboare afara. De abia in primavara urmatoare Crusson a observat ca aceasta femela mica este mascul. Considerandu-l prea mic pt. a fi un porumbel bun de reproductie Crusson transfera acest mascul la lotul de zbor. Ceea ce a urmat banuiti cu totii; acesta a fost inceputul unei povesti de succes, unul din cei mai uni buni porumbei care au existat vreodata ‘s-a nascut’- Super Crack 421-68-
Crusson a mai facut o ‘greseala'; intre cei 10 tardivi de la Hovaerts se afla un ‘mascul’, care s-a dovedit a fi femela (567271-68 mai tarziu a fost denumita ” Franceza” ). Aceasta femela impreuna cu SuperCrack-ul au format o nemaipomenita pereche de reproductie. Cel mai bun fiu al lui Super Crack s-a dovedit a fi ‘Jonge Super Crack'(este considerat cel mai bun reproducator din linia SuperCrack). Acesta a produs un nr. imens de castigatori datorita pionieratului lui R.Venus in insamantarea artificiala. Un fiu al lui ‘Jonge SuperCrack’ a fost ‘Prins’.
‘Prins’ a devenit tatal locului 1 & 11 Int. Pau/ 1 & 2 Nat. Pau /etc….
R. Venus l-a cumparat pe SuperCrack impreuna cu toata familia sa de la Crusson.
Super Crack, cateva din referintele pe care le-am gasit:
1st International Lourdes Yearlings 1987 (hendrickx – Meyberg, The Netherlands)
1st International Barcelona 1989 (Bohm, Germany)
1st International Pau 1989 (Deseur, France)
1st International Perpignan Yearlings 1992 (Keybelts the Netherlands)
1st International Perpignan 1994 (Marc Pollin Snellegen) 14,383 pigeons
1st International Bordeaux 1993 Yearlings (Nicolaas Neven) 6,043 pigeons
1st-2nd-3rd International Moulins youngsters 1990 ( Belgium – Holland)
1st International Dax 1995 – 5,776 pigeons
1st International Barcelona 1986 – Josef and Rolf Schlomer
Super sfaturi.
Am o intrebare?!
Este adevarat ca daca porumbelul are salmoneloza si va fi vaccinat impotriva paramixovirozei acesta va muri in maxim 2 minute dupa vaccin?!
1. Tineti totul simplu. Daca ar fi atat de simplu pe cat se crede, am fi toti niste superspecialisti in cresterea lor, nu credeti ? Secrete exista, chiar foarte multe, dar nu le stiu prea multi si de aceea nu le putem manipula asa cum am dori si este foarte bine asa !
2. Nu incercati sa fugiti inainte de a merge. Perfect adevarat, numai ca daca nu ar exista aceasta tendinata, in special la cei mai tineri, n-am fi progresat atat cat am progresat ca specie pana acum si este loc de mai bine !
3. Uitati totul despre nume si linii. Da, dar nu uitati ca suntem toti urmasi cuiva si chiar daca am fost invatati ca suntem indivizi unici, pornim totusi toti cu un bagaj special de date genetice de la parinti care pot reprezenta oricand un inceput, iar atleti slabi sau prosti nu exista, exista in schimb antrenori slabi sau prosti, din care intradevar sunt mult mai multi decat cei buni !
4. Fiti duri in selectie tot anul. Nu uitati sa dati insa sanse si celor mai slab pregatiti intr-o anumita perioada, fiindca s-ar putea dovedi campionii din alta perioada !
5. Regularitatea este importanta. Ceea ce este valabil si pentru oameni, dar nu uitati ca sarea si piperul este tocmai surpriza. Din cand in cand ar trebui incercata !
6. Daca zbori fond, da-i voie porumbelului sa se maturizeze 2 ani. Tinerii trebuie obisnuiti cu marea competitie , dar nu fortati, asa ca tineti cont de sfat.
7. Nu angaja niciodata o pasare “de o zi” la o cursa de doua zile. ”Niciodata” e mult prea mult spus, inainte de a stii care cursa ii este destinata, trebuie s-o testezi la mai multe variante de cursa. Dupa aceea nu-si mai are rostul angajarii in alt fel de cursa decat aceea care i se potriveste. A…, si nu porniti de la ideea preconceputa precum ca “Carrieri” vor fi intotdeauna mai buni decat “Hunkari” in a transmite un mesaj pe 500 km. S-ar putea sa aveti surprize !
8. Nu poti ignora medicina ca in trecut.Pe de alta parte, daca o sa crezi ca veterinarul te poate face campion, te inseli. – perfect adevarat. Un sfat crescatorilor romani- nu degeaba si-au tocit unii coatele pe bancile facultatilor, oricand vor stii mai multe decat noi crescatorii simpli.
9. Daca ai in cotet doar pasari bune, poti practica imperecherea libera si sa astepti sa apara norocul. Mi se pare a gluma imbracata in cinism, asa ca nu am sa comentez pe acest subiect !10. Adapostul este extrem de important pentru forma pasarilor. Ader intrutotul la acest adevar , insa nu sunt de acord ca un adapost frumos nu conteaza pentru pasari. Tratati pasarea asa cum ati vrea sa fiti voi tratati si veti cunoaste si alte minuni pe lume asta. Luati exemplul de la crescatorii germani de vaci, ce le pun muzica lui Wagner sau Strauss pentru cresterea productiei de lapte, sau a celor finlandezi ce le-au montat scarpinatoare automate pe spate si cate si mai cate din ultima vreme. Informatiile sunt libere si se gasesc pe net, cautati-le ! Cei ce au schimbat adapostul si au pierdut rezultatele avute, in alta parte ar trebui sa caute cauzele insuccesului, in special in ei insasi !
In 1,5 litri de apa se pun 8 capatani mari de usturoi curatate si pisate marunt. Se mai adauga 1 lingurita cu miere din prima zi si se lasa la macerat. LA 1-2 zile il mai agitati bine, dupa 7 zile mai adaugati o lingurita de miere si o ceapa mare tocata marunt , agitati la 1-2 zile, dupa 4-5 zile mai puneti o lingurita de miere iar dupa cam 3 saptamani este gata, il scurgeti de pulpa grosiera, stoarceti 2 lamai si il pastrezi in frigider.
Eu folosesc urmatoarea formula de administrare: pe 1 ale luni le dau otet in apa cate 10 ml/litru iar pe 15 ale lunii le dau suc de usturoi 5ml/litru de apa, sa nu le lasati aceste amestecuri mai mult de 2 zile. Dupa ele se da apa curata. Ps: sa nu amestecati sucul de usturoi cu otetul k nu o sa aveti rezultate.
Sucul de usturoi este foarte benefic la urmatoarele:
• salmonela;
• tricomonoza;
• vermicid;
• antibiotic natural;
Mierea se da porumbeilor înainte si dupa cursa pentru a le spori energia
Pentru administrare, se amesteca o lingura de miere la doi litri de apa.
Acest amestec se da porumbeilor de doua ori pe saptamâna. Trebuie totusi o atentie sporita la miere, caci depasirea dozei poate sa provoace diaree.
La administrarea de miere, se poate adauga si putin suc de lamâie, caci acidul ascorbic creste rezistenta la boli.
Otetul de mere
Otetul de mere previne salmonella si tricomonaza. În cazul salmonellei, acidul acetic din otetul de mere omoara bacteriile din intestine ce provoaca aceasta bacterie.
În cazul tricomonazei, otetul scade PH-ul din intestine sub valoarea de 5.5, iar tricomonaza nu se mai poate dezvolta. Pentru administrare, se amesteca 20 ml de otet de mere cu 2 litri de apa.
Acest amestec se da alternativ din doua în doua zile.
Ceapa
Ceapa are multe beneficii, unele din ele fiind prezentate aici:
Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal).
Diuretic puternic, dizolvant si eliminator al ureii si al clorurilor.
Antireumatismal
Antiscorbutic
Antiseptic si antiinfectios (antistafilococic: ceapa se comporta în privinta acestui microb ca un antibiotic: L. Binat).
Secretor, expectorant
Digestiv (ajuta în digestia fainoaselor).
Echilibrant glandular
Antisclerotic si antitrombozic
Afrodisiac(lucrari vechi, Hull Walton)
Hipoglicemiant
Antiscrofulos
Vermifug
Hipnotic usor
Curativ al pielii si al sistemului pilos.
Ceapa poate fi folosita pentru mentinerea sanatatii la porumbei, prin urmatoarele procese de preparare:
1. administrata in starea ei naturala (taiata marunt), oferita inaintea meselor;
2. sub forma de tinctura de ceapa;
3. sub forma de ceai;
4. sub forma de suc de ceapa.
De obicei este recomandat a se administra atat pe mancare, cat si in adapatori.
In cea din urma, este bine ca apa sa nu stea la soare si caldura, mai mult de 12-24 ore, pentru ca fermenteaza.
Ca doza este de preferat 2 linguri la 3-5 litri.
Hreanul
Denumit stiintific armoracia rusticana, hreanul este o planta originara din estul Europei, folosita la gatit, pentru gustul sau condimentat si aromat, dar si in medicina naturista pentru beneficiile curative.
Radacinile sunt cele care se folosesc atat in bucatarie, cat si in medicina, pentru continutul bogat in vitamine, fitoncide (substante cu actiune antibacteriana) sau uleiuri eterice (cu efect calmant).Hreanul nu este o planta pretentioasa. Ea rezista atat la temperaturile scazute, cat si la seceta prelungita. Nu se cultiva in solurile nicipoase, ci in cele argiloase si ferme.
Intrebuintari curative
Hreanul poate trata cu succes mai multe afectiuni, asociate sistemului respirator sau urinar. Astfel, radacina de hrean poate inlocui tratamentul medicamentos in cazul bolilor respiratorii.Este foarte recomandat ca hreanul, sa fie folosit in salatele administrate porumbeilor, impreuna cu ceapa si usturoiul, dar si cu celelalte legume enumerate in articolele precedente.Racelile isi gasesc remediul intr-o radacina de hrean medie, consumata la cateva zile de porumbei. Caile respiratorii vor fi eliberate, iar vitaminele continute de hrean dar si continutul proteic din alimentatie vor revitaliza organismul.
Hreanul mai este folosit si in tratarea infectiilor intestinale. Prin actiunea sa antibacteriana si antiinflamatoare, elimina imediat primele simptome ale infectiei. Pentru un tratament eficient, alternati consumul de hrean cu cel de ceapa si usturoi.
Forma de administrare si cantitatile recomandate
Hreanul, folosit ca medicament natural, poate fi administrat sub forma de sirop, tinctura, vin tonic, energizant sau proaspat ras. Siropul se realizeaza in casa, prin stoarcerea sucului dintr-o radacina data prin razatoare, in care ati adaugat o lingurita de miere.
Dupa cateva minute in care ati lasat amestecul la macerat, puteti folosi siropul tratament. Tinctura este mult mai concentrata si se obtine dintr-o radacina de hrean rasa, in care ati adaugat putin alcool. Dupa opt zile se strecoara si astfel se obtine tinctura care trateaza afectiunile enumerate mai sus.
Energizantul cu hrean se obtine din oua, lamaie si radacini de hrean rase. 12 oua se tin tot atatea ore in suc de lamaie. Dupa o jumatate de zi se scot, se bat energic si se toarna din nou in sucul de lamaie, in care ati adaugat un kg de hrean ras, putin alcool si miere.(Aceasta portiune este foarte recomandata noua oamenilor)Amestecul se lasa la macerat noua zile si astfel ati obtinut tonicul perfect pentru fiecare zi in care sunteti lipsiti de energie.
ATENTIE!
Evitati consumul in exces. Hreanul poate provoca tulburari digestive, prin actiunea sa puternica.
Varza
Acest aliment atat de comun pentru noi are calitati ce sunt cunoscute inca din antichitate, ea fiind considerata la un moment dat un adevarat panaceu.
Calitatile sale sunt de necontestat, astfel ca varza poate fi folosita cu succes in prevenirea si tratarea unui numar extrem de mare de boli, ea fiind o adevarata farmacie naturala.
Ea este bogata in special in provitamina A, vitaminele C si E si in fibre, elemente care asigura sanatatea celulelor.
Din pacate insa, multi o acuza de provocarea unor tulburari digestive la porumbei. Insa pot spuna ca problemele digestive, apar in urma consumului exagerat de varza, mai ales, daca este asociata cu apa.
Varza este o leguma foarte putin calorica, ea avand in jur de 25 de calorii (100 kjouli) la 100 de grame de produs.
Glucidele, care furnizeaza o parte din calorii, sunt constituite in primul rand din pentosan, glucide partial asimilabile.
In afara de asta, ele mai contin zaharoza, glucoza si fructoza. Protidele, care completeaza aportul energetic, sunt prezente si ele la un nivel ridicat.
Bogatia vitaminica a verzei trebuie insa subliniata, ea figurand printre legumele cu cel mai mare continut de vitamina C (cele mai bogate sunt foile aflate la exterior).
Prin fierbere insa se pierde cam 30-40 la suta din continutul de vitamina C.
Varza este de asemenea foarte bogata in vitamina E: 2-7 mg la 100 g, ceea ce constituie un adevarat record pentru o leguma, 200 de grame de varza consumate zilnic acoperind necesarul zilnic de vitamina E.
Vitaminele din grupa B sunt si ele foarte bine reprezentate: B1, B2, B3, B5, B6, B9, adica toate cele care constituie grupa anticanceroasa. Continutul in minerale este si el foarte bine reprezentat: calciu, magneziu, fier, la fel si cel in oligoelemente: iod, cupru, mangan, sulf. Fibrele alimentare sunt abundente, fiind compuse in majoritate din celuloza si hemiceluloza, ceea ce explica si anumite intolerante intestinale.
Modul de preparare a verzei poate inlatura insa aceste efecte. Fibrele alimentare sunt capabile sa stimuleze intestinul si sa previna constipatia.
Varza este un aliment alcalinizant nutritiv, energetic, remineralizant si tonifiant si este preferabil sa se manance in stare cruda, pentru a i se pastra intacte proprietatile.
Caracteristici:
Prezinta proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor
Favorizeaza metabolismul glucidelor si absorbtia oxigenului in celule
Indicatii terapeutice generale gratie continutului sau bogat in vitamine, saruri minerale si clorofila, varza restabileste flora intestinala si contribuie la cresterea numarului de hematii (in special varza alba).
De aceea varza este recomandata in:
Astenii
Imbatrinire prematura la porumbei
Demineralizari
Inflamatii si infectii intestinale
Varza este indicata in alimentatia porumbeilor in toate perioadele anului.
Se foloseste ca atare, taiata marunt si administrata porumbeilor ca supliment alimentar.
Este foarte buna combinata cu alte legume, exemplu: morcov,pastarnac, ceapa, usturoi etc.
imeni nu s-a nascut invatat. Ajutati incepatorii, nu-i descurajati!
10 sfaturi rapide pentru incepatori :
.
1.
Voliera cat mai uscata si bine aerisita, dar fara curent. Foarte bine izolata impotriva pradatoarelor gen sobolani, dihori, pisici.
2. Voliera compartimentata in 2 (cel putin) - compartiment de maturi cu boxe pentru cuiburi + compartiment de pui cu odihnitori de tip “V”.
3. Separarea pe sexe in timpul iernii - masculii raman in compartimentul cu boxele lor.
4. Numar de porumbei adaptat la spatiul disponibil, inghesuiala aduce boli, disconfort, stres.
5. Hranire cu program, dimineata si seara. Cand porumbeii nu mai mananca cu pofta si incep sa aleaga boabele se ridica hranitoarea pana la urmatoarea masa. La fiecare hranire se cheama porumbeii la mancare cu un semnal pe care il vor invata rapid. Tabloul cu boabe ‘la discretie’ peste tot amestecate cu gainat este unul horror, intalnit in majoritatea cotetelor de incepatori. A se evita neaparat.
6. Apa curata zilnic, boabele cat mai curate, de preferat agitate in sita inainte de hranire. Odata pe saptamana verdeata: salata, varza. Grit la dispozitie permanent. Curatenie in cusca cel putin odata pe saptamana. Unii spun de 2 ori pe zi (…).
7. Iesire la zbor cu program. Dupa zbor, porumbeii se inchid din nou, nu se lasa sa vagabondeze pe casa toata ziua. Hranirea se face intotdeauna dupa zbor, chemand porumbeii infometati in cusca. Neascultatorii raman nemancati, data viitoare vor intra primii.
8. Lasati pentru mai tarziu subtilitatile auzite despre lamaie in apa, drojdie, vitamine x,y,z,t si tot felul de medicamente. Prioritatea o au conditiile de viata descrise mai sus, care daca sunt asigurate, evita in mare masura aparitia bolilor. Fara conditii de viata bune, nu ajuta nici daca bagati toata farmacia in cotet. Obligatoriu este vaccinul pentru Paramixoviroza care se face anual. Nu spun sa nu va interesati de subtilitati, retineti-le si aplicati-le cu discernamant, dar nu inainte de abecedar. Spun asta pentru ca nu de putine ori am observat la incepatori o tendinta naiva de a baga in porumbei tot felul de substante - cum aud de o noua substanta “miraculoasa”, hop cu ea in porumbei.
9. Cele mai potrivite achizitii de porumbei sunt de la columbofilii locali ce se mentin in top an de an si care au bunavointa sa ofere un ajutor celor aflati la inceput de drum. Achizitii bune si probabil mai ieftine, sunt puii de toamna, scosi din cei mai buni zburatori ai acestora. O idee buna ar mai fi ouale care oricum se arunca in procent mare in timpul sezonului - primite de la porumbeii crescatorilor de top si puse sub porumbeii proprii(atentie la data eclozarii, sa nu fie diferente mai mari de 1 zi).
10. Poate cel mai valoros sfat pe care pot sa-l dau este: tineti un jurnal al crescatoriei. Notati cat mai multe amanunte: datele imperecherii si ouatului, serii, datele vaccinarior si a eventualelor tratamente, boli avute si in ce conditii au aparut, medicamentatia folosita, zilele de concurs, sosirile tuturor porumbeilor, situatia de cuib a fiecaruia, vremea la fiecare etapa, amanunte despre comportamentul porumbeilor cu diverse ocazii, timpul de zbor in jurul crescatoriei, hrana folosita, etc. Dupa o perioada ii veti remarca utilitatea.
2.
1. De la ce crescători ar fi cel mai bine să iau păsări?
Aceasta este întrebarea care mi s-a pus cel mai des de-a lungul anilor. Din această cauză am fost atent să răspund şi în alte articole dar sunt lucruri pe care trebuie să le spui iar şi iar, deoarece sunt foarte importante şi mulţi oameni nu le înţeleg. Pe scurt, voi repeta lucrurile care sunt esenţiale:
- Nu vă lăsaţi prostiţi de farmecul numelor şi pedigreelor. Amintiţi-vă că pedigreele nu zboară.
- Luaţi porumbei de la crescători ce stau într-o zonă unde competiţia este puternică.
- Cel mai important lucru este norocul, deoarece chiar şi cei mai buni porumbei din lume pot da pui proşti.
2. Dacă după o cursă grea, un porumbel vine acasă slab şi epuizat este acesta "terminat" sau nu?
Depinde de la pasăre la pasăre. Unele păsări se vor reface foarte curând; altele nu vor mai fi la fel de bune niciodată. Sunt trei criterii care spun despre starea unei astfel de păsări: greutatea, culoarea ochilor şi culoarea cărnii din jurul sternului.
a. Greutatea. Este normal ca o pasăre epuizată să fie slabă şi să mănânce puţin, dar acest lucru trebuie să se schimbe curând. După câteva zile va trebui să aibă deja apetit bun şi să ia în greutate. Dacă nu se întâmplă aşa, pasărea este "terminata" cum se spune, şi cariera ei sportivă s-a sfârşit.
b. Culoarea ochilor. Când păsările revin acasă, ochii pot fi şterşi, tulburi, dar curând trebuie să devină strălucitori, vioi, dacă nu, avem de a face cu un porumbel fără viitor. Desigur, capacitatea sa de reproducţie nu este afectată.
c. Culoarea cărnii. Păsările care au suferit au carnea de culoarea albastru închis, întunecată în jurul sternului şi se consideră refăcuţi când culoarea revine la roz. Am o remarcă cu privire la aceste păsări. Se poate întâmpla ca ele sa fie refăcute fizic dar în continuare incapabile de a obţine rezultate bune, deoarece şi-au pierdut încrederea în forţele proprii, dacă putem spune asta despre un animal. Se pare că nu mai au voinţa de a ajunge acasă cu viteză maximă şi au devenit mai atente la alte aspecte. Ce puteţi face este să începeţi să lansaţi pasărea de la distanţe scurte pentru a-i ajuta sa-şi recâştige încrederea în forţele proprii. De multe ori efectele se văd.
3. Ce mâncare adiţională consideră în general campionii ca fiind cea mai folositoare?
"În general" este un termen bun, căci campionii au idei diferite. Sunt două produse pe care toţi le consideră foarte valoroase: gritul şi electroliţii.
a. Gritul este de departe cel mai important adaos în hrana porumbeilor, lucru ce a fost deasemenea demonstrat de teste ştiinţifice. Atunci de ce nu se face multa reclamă pentru el? Pentru că este ieftin! Nu ies bani buni din vânzarea gritului. Dar este greşit să crezi că un produs este rău dacă este ieftin şi bun dacă este scump. Ce vreau să spun este că firmele de produse columbofile pot face mult mai multi bani vânzând vitamine spre exemplu, şi de aceea reclama la acestea se justifică. Deci încercati ca porumbeii Dumneavoastră să aibă mereu grit la dispoziţie. Desigur, gritul trebuie împrospătat foarte des, să spunem la două zile, deoarece în adăpost praful se va aşeza pe grit şi dintr-un motiv necunoscut, porumbeii nu consumă astfel de grit. Crescătorii care cred că fac bine punând într-un colţ prăfuit al crescătoriei grit care stă acolo mereu, se înşeală. Unii aruncă gritul "vechi" în faţa crescătoriei. Dacă acesta va fi spălat de ploaie, veţi vedea porumbeii devorându-l... devorând acelaşi grit la care nici nu se uitau în crescătorie. Puteţi vedea cât de important este gritul şi urmărind porumbeii care vin acasă după o cursă grea. Ei vor consuma grit înainte de a se atinge de mâncarea de bază, dacă au această şansă. Instinctul le spune cât de mult are nevoie corpul lor de acest grit.
b. Electroliţii devin din ce în ce mai populari deoarece crescătorii realizează că aceştia sunt foarte utili pentru păsările care au pierdut multe lichide zburând pe vreme caniculară. Electroliţii se pot obţine în formă de pulbere sau în formă lichidă.
Desigur că mai sunt şi alte substanţe utile în afară de grit şi electroliţi dar acestea vor fi discutate în alt articol.
4. Este adevărat că porumbeii cu ochii mai închişi la culoare sunt mai buni reproducători şi porumbeii cu ochii deschişi la culoare sunt mai buni cursieri?
Mult s-a scris şi s-a spus despre ochi, culoarea lor şi aşa numitul "semn din ochi". Mulţi străini cred în el dar faptul că nici măcar nu este un cuvânt olandez pentru acest semn, "eye sign", spune multe. Dacă ar fi ceva în ochiul porumbelului care să ne ajute să deosebim păsările bune de cele slabe, porumbeii ar fi speciali într-adevăr, total diferiţi de alte animale şi oameni.
- Poţi vedea în ochii unui om dacă este un atlet bun?
- Poţi vedea în ochii unui câine dacă este bun păzitor sau vânător?
- Poţi vedea în ochii unui cal dacă este un bun cal de curse?
- Poţi vedea în ochii unui canar dacă este un bun cântător?
Am văzut în piaţă turturele cu cei mai frumoşi ochi pe care vi-i puteţi imagina dar ele nu sunt în stare să vină acasă de la 5 km. Culoarea ochiului nu înseamnă nimic, nici pentru reproducţie nici pentru curse. Ca toată lumea, când analizez un porumbel la mână, şi eu mă uit la ochii lui, dar din fericire nu am fost întrebat ce anume urmăresc, căci nu aş fi ştiut ce să răspund. Singurul lucru pe care-l poţi citi în ochiul porumbelului este starea de sănătate. Iar pentru întrebarea dacă putem împerechea porumbei cu acelaşi tip de ochi, daţi-mi un motiv de ce n-am face-o.
5. Cât de des trebuie să tratăm porumbeii contra viermilor?
Răspunsul este simplu: Când AU viermi. Unii crescători tratează cam la două luni. Se înseală amarnic deoarece orice tratament împotriva unei boli care nu există nu este numai inutil dar şi dăunător!
În Olanda şi Belgia, porumbeii sunt trataţi împotriva viermilor foarte rar, deoarece porumbeii ţinuţi în medii uscate rareori vor suferi de la aceşti paraziţi. Dar dacă porumbeii au viermi, aceasta chiar este o problemă pentru că ouăle viermilor pot supravieţui timp îndelungat în diverse locuri. Atunci singura soluţie este să trataţi împotriva viermilor şi (important!) să repetaţi tratamentul după câteva săptămăni pentru a elimina viermii pe care porumbeii i-ar fi luat după primul tratament. Focul este singurul ce poate distruge în totalitate viermii şi ouăle lor dar problema este că acesta nu poate acoperi toate locurile unde paraziţii se pot ascunde.
6. Este adevărat că porumbeii foarte în vârstă nu pot produce pui de valoare?
Nu, nu este adevărat. Sunt numeroase exemple de super-păsări ce au părinţi porumbei foarte în vârstă. Luaţi ca exemplu belgianul Boeckx. În 2000 a fost campion naţional la AS pe distanţă scurtă şi în 2001 fratele său a avut locul 4 naţional la AS. Ambele păsări au câştigat aceste titluri ca yearlingi; părinţii lor au fost născuţi în 1992 şi 1993 deci erau destul de bătrâni când aceşti aşi s-au născut. O problemă cu porumbeii foarte în vârstă ar putea fi laptele de guşă care a devenit mai puţin nutritiv. De aceea este bine ca ouăle acestora să fie puse la porumbei tineri pe post de doici.
7. Care sunt cele mai bune vitamine pentru porumbei?
Nu cred că porumbeii au nevoie de vitamine. Nu am văzut niciodată o îmbunătăţire a formei după administrarea de vitamine. Dacă aveţi dubii, daţi vitamine unui eşantion de păsări şi altora nu le daţi. Pun pariu că nu veţi vedea nici o diferenţă. Dacă totuşi credeţi în vitamine, nu administraţi A,B, E, şi aşa mai departe singure ci folosiţi întotdeauna o combinaţie. Dacă nu, puteţi otrăvi păsările în loc să le ajutaţi!
2,
Vreau sa expun cateva reguli pe care le-am citit intr-o carete mai veche si care cred ca si astazi poate ajuta pe oricare columbofil incepator.Aceste reguli( “porunci”),cum le-a numit Maurice Delbar au stat si la baza formarii si mentineri timp de 70 ani a nivelului ridicat al crescatoriei lui din Ronse-Belgia.
1. Ca incepator,incearca sa-ti procuri porumbei cu origine buna.Mai intai reprodu din ei si apoi incepe sa concurezi.
2. Daca nu-ti permite buzunarul sa cumperi porumbei de la crescatori renumiti,atunci incearca macar sa-i urmaresti pe acestia in tot ce fac si sa dobandesti de la ei cat mai multa experienta.
3. Nu tine prea multi porumbei.De aceea sa zbori fiecare porumbel ce-l ai si sa-i probezi calitatile.Cei care nu corespund elimina-i .(odata Delbar a vizitat o crescatorie in Germania, acel crescator detine un nr de 120 porumbeii,doar dupa ce au fost eliminati 60 porumbei rezultatele au inceput sa apara)
4. Incearca sa cresti porumbei care pe langa faptul ca sunt foarte buni zburatori sa fie si frumosi.Incearca sa-ti formezi un lot de porumbei de acelasi tip cu caractere si trasaturi asemanatoare,turnati parca in acelasi tipar.
5. Noteaza-ti de fiecare data toate observatiile despre porumbeii tai,fie din timpul concursului fie din perioada de reproducere.In zilele linistite de iarna pe aceste observati vom construi viitorul nostru in columbofilie.
6. Daca ai reusit sa-ti formezi porumbei buni si frumosi sa nu te desparti de ei cu nici un prêt. Daca te desparti de porumbeii din care ti-ai format crescatoria drumul pe mai departe este ca si terminat.
7. Nimic sa nu lasi la voia intamplari, sau sa fi nehotarat la inceput de sezon . Nu recomand cresterea puilor iarna ,perioada ideala pentru imperechere luna februarie.
8. Nu te crede perfect,din timp in timp supracontroleaza-ti deciziile luate. Daca porumbeii de origine extra nu reusesc sa claseze in concursuri ,atunci vina in mod sigur o porti tu.
9. Introdu in crescatorie numai asemenea exemplare pe care poti sa le clasifici drept”porumbei fara nici o greseala”. Este foarte grav sa introduci in crescatorie in vederea reproduceri exemplare cu greseli, si cea mai mica greseala la un porumbel este foarte greu de corectat si necesita un timp indelungat.
3.
Reguli de baza pentru tinerii columbofili
Vreau sa expun cateva reguli pe care le-am citit intr-o carte mai veche si care cred ca si astazi poate ajuta pe oricare columbofil incepator.Aceste reguli( “porunci”),cum le-a numit Maurice Delbar au stat si la baza formarii si mentineri timp de 70 ani a nivelului ridicat al crescatoriei lui din Ronse-Belgia.
Ca incepator,incearca sa-ti procuri porumbei cu origine buna.Mai intai reprodu din ei si apoi incepe sa concurezi.
2. Daca nu-ti permite buzunarul sa cumperi porumbei de la crescatori renumiti,atunci incearca macar
sa-i urmaresti pe acestia in tot ce fac si sa dobandesti de la ei cat mai multa experienta.
3. Nu tine prea multi porumbei.De aceea sa zbori fiecare porumbel ce-l ai si sa-i probezi calitatile.Cei care nu corespund elimina-i .(odata Delbar a vizitat o crescatorie in Germania, acel crescator detine un nr de 120 porumbeii,doar dupa ce au fost eliminati 60 porumbei rezultatele au inceput sa apara)
4. Incearca sa cresti porumbei care pe langa faptul ca sunt foarte buni zburatori sa fie si frumosi.Incearca sa-ti formezi un lot de porumbei de acelasi tip cu caractere si trasaturi asemanatoare,turnati parca in acelasi tipar.
5. Noteaza-ti de fiecare data toate observatiile despre porumbeii tai,fie din timpul concursului fie din perioada de reproducere.In zilele linistite de iarna pe aceste observati vom construi viitorul nostru in columbofilie.
6. Daca ai reusit sa-ti formezi porumbei buni si frumosi sa nu te desparti de ei cu nici un chip. Daca te desparti de porumbeii din care ti-ai format crescatoria drumul pe mai departe este ca si terminat.
7. Nimic sa nu lasi la voia intamplari, sau sa fi nehotarat la inceput de sezon . Nu recomand cresterea puilor iarna ,perioada ideala pentru imperechere luna februarie.
8. Nu te crede perfect,din timp in timp supracontroleaza-ti deciziile luate. Daca porumbeii de origine extra nu reusesc sa claseze in concursuri ,atunci vina in mod sigur o porti tu.
9. Introdu in crescatorie numai asemenea exemplare pe care poti sa le clasifici drept”porumbei fara nici o greseala”. Este foarte grav sa introduci in crescatorie in vederea reproduceri exemplare cu greseli, si cea mai mica greseala la un porumbel este foarte greu de corectat si necesita un timp indelungat.
4.
Unde este mai bine să aşezăm voliera (adăpostul porumbeilor)
În primul rând trebuie să se ţină seama ca aşezarea volierei porumbeilor călători să fie pătrunsă de razele de soare. Ea nu trebuie dispusă cu faţa în direcţia de unde vin de obicei ploile, căci umezeala este cauza diverselor boli ale porumbeilor.
Cel mai bun loc este să fie aşezată pe un garaj, pe casă, sau în podul casei. Cu cât casa este mai înaltă, cu atât e mai bine. În ceea ce priveşte primejdia animalelor dăunătoare porumbeilor sunt de preferat casele care nu sunt lipite de alte clădiri. în cazul în care casa se găseşte în rând cu altele (lipite de altele), aşa cum se întâmplă cel mai adesea în marile localităţi, se recomandă împrejmuirea acoperişului cu o plasă de sârmă de un metru înălţime, pentru a feri porumbeii de animalele răpitoare. Aşezată sub ţiglele acoperişului, voliera este aerisită. Cine doreşte o aerisire mai abundentă, poate face o fereastră pe acoperiş, aşezată în partea opusă volierei, căci un curent uşor de aer în timpul marilor călduri din vară
nu este deloc vătămător porumbeilor. Porumbeii călători au nevoie de mult aer, căci o voliera bine aerisită dă porumbeilor o sănătate perfectă şi o vigoare fizică.
Aerul închis aduce diverse boli ale căilor respiratorii şi înlesneşte bolile parazitare.
Cei ce locuiesc la blocuri cu balcon pot aşeza o mini-volieră pe o parte din balcon.
Dacă voliera dorim să o dispunem în grădină, există marea primejdie a animalelor
răpitoare cu păr ca: pisici, jderi, dihori şi aceştia mai ales la ţară, sau cei ce au voliera lângă pădure.
Menţionez că în câmp şi în grădină se găseşte o specie foarte primejdioasă de
şobolani, care atacă nu numai porumbeii, ci uneori şi găinile şi alte păsări mai mari.
Voliera aşezată în grădină, la oraş, poate suferi neajunsuri de pe urma pisicilor şi
uneori a oamenilor, deşi jderii şi şobolanii îşi fac mai rar apariţia. Voliera aşezată în grădină în mijlocul oraşului îl costă pe crescător, căci la întoarcerea porumbeilor din concursuri ei se opresc pe acoperişul unei case mai înalte, apoi se pierde timp cu coborârea de pe acea înălţime a casei până jos la voliera. Acest lucru se poate evita aşezând voliera pe locul cel mai înalt.
Chiar dacă pierderea este de minute, sau numai de secunde, la concursuri acest lucru are o mare importanţă. Faptul principal care dezavantajează această instalaţie este că porumbelul venind în jos vine cu viteză, nu nimereşte exact intrarea, se înfricoşează şi se ridică din nou în sus făcând cercuri fără rost în jurul crescătoriei.
în asemenea cazuri numai crescătorul versat, care stăpâneşte perfect porumbeii, poate salva situaţia, saşi cheme porumbeii cu un fluierat bine cunoscut de porumbei; deşi ei sunt întotdeauna mai speriaţi când se înapoiază din curse, fiind bine dresaţi la chematul prin fluier al crescătorului ei vor intra rapid în crescătorie învingând frica de a intra în crescătorie.
Intrarea în volieră
Este cea mai des folosită cea cu ace mânuite, astfel ca după intrarea porumbelului acesta să nu mai poată ieşi. De asemenea, acest lucru trebuie să-l cunoască perfect porumbeii şi să nu staţioneze în faţa acelor. Se foloseşte cu mult succes "sputnik-ul" (a se vedea in pagina următoare o astfel de intrare). Se recomandă ca geamurile de la volieră să fie din cele cu sârmă împletită, căci vara în timpul lunilor cu căldură, nu se încing prea tare.
5.
Regiunile Corporale ale porumbeilor
In aprecierea raselor de porumbei, caracterele morfologice numite in avicultura si caractere de exterior, joaca un rol important. Aspectul general al corpului porumbelului variaza de la o rasa la alta, datorita tocmai varia bilitatii acestor caractere.
Examinand corpul porumbelului, observam ca se compune din urmatoarele parti:capul, gatul, trunchiul si membrele. La fiecare din aceste parti deosebim mai multe regiuni corporale. (fig.1)
Capul porumbelului se compune din urmatoarele regiuni corporale:ciocul sau pliscul, fruntea, crestetul capului, ceafa, fetel sau obrafii si ochii, rgiuni care prezinta forme variate, dand caractere specifice si capului in ansamblu.
Ciocul reprezinta falcile alungite, acoperite cu un strat carnos, gros si tare, care formeaza cele doua mandibule:superioara si inferioara. Mandibula superioara este mai lunga, o acopera complet pe cea inferioara, iar la varf este putin incovoiata in forma de carlig. La baza mandibulei superioare se gasesc narile sau fosele nazale, acoperite cu o piele groasa, golasa, de culoare albicioasa, numita ceroma.Gradul de dezvoltare, suprafata, culoarea si forma ceromei prezinta o mare variabilitate la difrite rase.
Regiune din jurul ochilor cuprinsa intre cioc, urechi si ochi se numeste fata sau obraz.
Ochii sunt inconjurati de cele doua pleoape, ale caror margini deschise formeaza in jurul ochilor un inel continuu care, in limbajul crescatorilor, poarta numle de inel, dungi din jurul ochilor si mai frecvent, in sens figurat, “geana”. Acest inel poate fi putin pronuntat (“geana simpla”) ca la porumbeii de culoare. Dublu sau bine pronuntat (“geana dubla” sau “geana mare”). Rasele negelate (Bagdeti, Carieri)au un inel exagerat de dezvoltat nu numai cu dimensiuni neobijnuit de mari, dar si cu omasa carnoasa groasa cu suprafata zbarcita. Culoarea inelului variaza in raport cu rasa sau varietatea si, intr-o anumita masura si culoarea penajului. Ea poate fi alb-palida, adica alba-galbena, rosie, rosie deschisa, rozalie, etc.
Culoarea irisului este, de asemenea diferita in functie de varietate. Astfel irisul poate fi alb, galben, galben-auriu, portocaliu, portocaliu-rosu, brun-inchis si negru.In parta centrala a irisului se gaseste o deschizatura rotunda, prin care patrunde lumina in ochi, numita pupila.
Gatul care face legatura intre cap si trunchi, este format din:2 fete- fata anterioara si posterioara, 2 margini :margina dreapta si stanga si 2 extremitati : superioara si inferioara. Forma, directia, lungimea, grosime, penajul si miscarile gatului reprezinta caracterele variabile ale diferitelor rase de porumbei.
Barbia(beregheta), cuprinsa intre baza mandibulei inferioare si extremitatea superioara a gatului, este la majoritatea raselor subtire si subta adica scobita, cu contururi fine.
Cea de-a treia parte a corpului este trunchiul, caracterizat prin forme massive la rasele de carne, mai putin indesate la porumbeii de culoare, sau chiar mai alungite, mai zvelte la rasele de zbor.Trunchiul se compune din urmatoarele regiuni:toracele, spinarea, crupionul sau bazinul, abdomenul, cloaca si coada, regiuni care prezinta si ele o variabilitate considerabila la diferitel rase de porumbei.
Toracele, cuprins intre extremitatea inferioara a gatului, abdomen si spinare, se poate diviza in 3 subregiuni: capul pieptului, pieptul propiu-zis si subregiunea costala. Dintre acestea cel mai insemnat rol in caracterizarea raselor de porumbei il are pieptul propiu-zis.
Crupionul sau tirtita este subtire la unele rase, fiind numita de catree columbfilii amatori “tulpina cozii”.Crupionul este in general acoperit cu un penaj bogat, care la rasele cu coada ridicata formeaza perinita sau nuca .In aceasta regiune se gasesc glandele urooigine, numite de unii crescatori tot tartita.
Abdomenul este in general mai bogat imbracat cu penaj, bine dezvoltat si larg la porumbeii uriasi, mai putin la rasele cu constitutie fina.
Coada este formata din osul numit pigostil, din muschii codali si din penajul cozii. Directia, dimensiunile, forma si numarul retricelor prezinta o variabilitate mare in raport cu rasa porumbeilor.Cele patru membre ale porumbelului: anterioare-aripile si posterioare – picioarele, se subdivide in mai multe regiuni.
Aripile se compun din:brat, antebrat, varful aripii si umeri. Fiecare aripa are o parte superioara, sau fata aripii, vizibila si acoperita de un penaj variat si regulat repartizat, si o parte inferioara sau dosul aripii, care este restransa de truchiul porumbelului.Variabilitatea dimensiunii, directiei, formei si penajului aripii este destul de mare si totodata caracteristica pentru majoritatea raselor de porumbei.
Picioarele porumbeilor sunt formate din: coapsa, gamba, fluier, degete si gheare. Coapsa face legatura intre picior si trunchi, fin acoperita, pe langa un penaj abundent si de aripi. Gamba, acoperita si ea cu penaj, dar neacoperita de aripi, este de lungime variabila. Fluierul, la cele mai multe rase de porumbei, e subtire, lipsit de penaj, de culoare rosie intense si acoperita cu solzi cornosi sau la unele rase, cu penaj. Dimensiunile fluierelor (lungimea si grosimea) variaza de asemenea in raport cu rasa.Termenul de fluier este utilizat in sens figurat, fiindca din punctual de vedere anatomic, el reprezinta la porumbei regiunea tarso-metatarsului.Dimensiunile gambelor si fluierelor fac sa varieze lungimea piciorului.Porumbelul are, in general, 4 degete la un Picior, trei indreptate inainte si unul inapoi.Unele rase chineze si siriene au cate 5 degete la un picior.Degetele sunt libere, drepte, divergente, acoperite cu solzi cornosi, lipsite de penaj la unele rase, si acoperite la altele. Sint formate din falange care le asigura flexbilitatea. Pe ultimele falange se formeaza unghiile.
Greutatea medie a unui porumbel voiajor este de 400 gr.
- Porumbeii beau in medie 45 ml de pe zi(intre 25 - 60 ml)
- Porumbeii mananca zilnic in medie o cantitate de hrana egala cu a zecea parte din greutatea lor, adica aprox. 40 g(intre 20-100 g)
- Smulgerea unei pene este mai dureroasa pentru un porumbel decat taierea pielii.
- Temperatura corpului unui porumbel este de 41,8 grade
- Volumul de sange al unui porumbel este in medie de 32 ml.
- Daca intr-unul din ochii porumbelului se proiecteaza un fascicul de lumina, acesta se va observa in celalalt ochi-doar o subtire placa osoasa separa cei doi ochi.
- Pulsul unui porumbel se ridica la 140-400 batai pe minut.
- Daca un porumbel nu-si poate misca coastele, asa cum se intampla daca este tinut prea strans, se va sufoca in mai putin de 1 minut.
- Porumbeii au mai multi rinichi, in ambele parti ale cavitatii lor abdominale.
- La porumbei, plamanii sunt legati cu cavitatile unor oase, inclusiv oasele aripilor, ale picioarelor, ale umerilor, coloanei vertebrale si coastelor.Daca aripa unui porumbel se rupe si osul rupt iese afara prin piele, porumbelul poate respira prin acesta daca gura si narile ii sunt astupate(nu incercati acasa )
7.Nume album:
utile unui incepator
Descriere album: ACESTEA SUNT DOAR CATEVA DIN SFATURILE CARE MI S AU PARUT MIE MAI INTERESANTE
Nimeni nu s-a nascut invatat. Ajutati incepatorii, nu-i descurajati!
10 sfaturi rapide pentru incepatori :
1. Voliera cat mai uscata si bine aerisita, dar fara curent. Foarte bine izolata impotriva pradatoarelor gen sobolani, dihori, pisici.
2. Voliera compartimentata in 2 (cel putin) - compartiment de maturi cu boxe pentru cuiburi + compartiment de pui cu odihnitori de tip “V”.
3. Separarea pe sexe in timpul iernii - masculii raman in compartimentul cu boxele lor.
4. Numar de porumbei adaptat la spatiul disponibil, inghesuiala aduce boli, disconfort, stres.
5. Hranire cu program, dimineata si seara. Cand porumbeii nu mai mananca cu pofta si incep sa aleaga boabele se ridica hranitoarea pana la urmatoarea masa. La fiecare hranire se cheama porumbeii la mancare cu un semnal pe care il vor invata rapid. Tabloul cu boabe ‘la discretie’ peste tot amestecate cu gainat este unul horror, intalnit in majoritatea cotetelor de incepatori. A se evita neaparat.
6. Apa curata zilnic, boabele cat mai curate, de preferat agitate in sita inainte de hranire. Odata pe saptamana verdeata: salata, varza. Grit la dispozitie permanent. Curatenie in cusca cel putin odata pe saptamana. Unii spun de 2 ori pe zi (…).
7. Iesire la zbor cu program. Dupa zbor, porumbeii se inchid din nou, nu se lasa sa vagabondeze pe casa toata ziua. Hranirea se face intotdeauna dupa zbor, chemand porumbeii infometati in cusca. Neascultatorii raman nemancati, data viitoare vor intra primii.
8. Lasati pentru mai tarziu subtilitatile auzite despre lamaie in apa, drojdie, vitamine x,y,z,t si tot felul de medicamente. Prioritatea o au conditiile de viata descrise mai sus, care daca sunt asigurate, evita in mare masura aparitia bolilor. Fara conditii de viata bune, nu ajuta nici daca bagati toata farmacia in cotet. Obligatoriu este vaccinul pentru Paramixoviroza care se face anual. Nu spun sa nu va interesati de subtilitati, retineti-le si aplicati-le cu discernamant, dar nu inainte de abecedar. Spun asta pentru ca nu de putine ori am observat la incepatori o tendinta naiva de a baga in porumbei tot felul de substante - cum aud de o noua substanta “miraculoasa”, hop cu ea in porumbei.
9. Cele mai potrivite achizitii de porumbei sunt de la columbofilii locali ce se mentin in top an de an si care au bunavointa sa ofere un ajutor celor aflati la inceput de drum. Achizitii bune si probabil mai ieftine, sunt puii de toamna, scosi din cei mai buni zburatori ai acestora. O idee buna ar mai fi ouale care oricum se arunca in procent mare in timpul sezonului - primite de la porumbeii crescatorilor de top si puse sub porumbeii proprii(atentie la data eclozarii, sa nu fie diferente mai mari de 1 zi).
10. Poate cel mai valoros sfat pe care pot sa-l dau este: tineti un jurnal al crescatoriei. Notati cat mai multe amanunte: datele imperecherii si ouatului, serii, datele vaccinarior si a eventualelor tratamente, boli avute si in ce conditii au aparut, medicamentatia folosita, zilele de concurs, sosirile tuturor porumbeilor, situatia de cuib a fiecaruia, vremea la fiecare etapa, amanunte despre comportamentul porumbeilor cu diverse ocazii, timpul de zbor in jurul crescatoriei, hrana folosita, etc. Dupa o perioada ii veti remarca utilitatea.
In primul rand trebue sa stiti ca fara rabdare nu veti putea face nimic. Columbofilia este un sport care necesita multa rabdare, munca, vointa, ambitie si cunostinte, acest sport nu se poate face peste noapte.Sunt necesari doi, trei ani pentru a putea fi cu adevarat columbofil. Multi oameni din zilele noastre se considera columbofili avand o crescatorie in care au niste pasari, de diferite rase.
Un columbofil adevarat este acel crescator care este preocupat de sportul columbofil, ingrijeste porumbei voiajori, participa la concursuri, concureaza in fiecare an cu porumbeii.
Acest sport nu se poate face peste noapte.Traim vremuri in care oamenii doresc ca totul sa se faca repede, si cu rezultate cat mai bune.Dar nu e posibil! Ori ce lucru bun, de durata se face cu multa rabdare in timp.
Cel mai usor ar fi sa achizitionam porumbei din linii deja formate, consacrate cu care sa incepem noi sa lucram, incrucisandu-i intre ei. Nu totdeauna pedigreul spune totul.Se intimpla ca de multe ori sa achizitionam porumbei cu origini fenomenale, cu pedigree impresionante dar porumbelul achizitionat sa nu fie reusit sa aiba anumite defecte native.Este greoi,cu aripi lungi,cu vedere mai slaba stern distorsionat etc..Am patit si eu acest lucru, si nu odata.
In al doilea rand trebuie sa stim ca cea mai buna metoda de verificare a calitatilor porumbeilor este zborul! Asa ne dam seama cel mai usor ce fel de pasari detinem in crescatorie
Ceea ce vreau sa spun este ca nu totdeauna din porumbei consacrati cu linii fenomenale, ies pui care sa mosteneasca calitatile parintilor sau ale bunicilor.De accea acest sport este asa de palpitant, pentru ca, cu porumbeii trebuie lucrat, imperecheati in asa fel incit sa-si transmita calitatile sportive si puilor lor.Cum zic unii oameni; "ca este ca si o loterie" Dar eu le zic acestor oameni ca nu este o loterie ci este o stiinta, pe care daca reusesti sa o cunosti, sa o inveti vei reusii sa ai rezultate cu porumbeii la concursuri.
Un porumbel lucrat cu origini bune, luat in mana ar trebuii sa fie:usor, cu musculatura moale, elastica; privire agera cu ochi limpezi;statura medie, penajul bine pudrat, vioi tot timpul activ.
Problema selectiei poate fi simpla daca santem hotarati in ceea ce dorim sa facem in crescatoria noastra.
Aceasta este valabila nu numai pepentru columbofilii incepatori ci si pentru columbofilii experimentati ,care de multe ori nu reusesc sa gaseasca o solutie corecta la aceasta problema pentru a tine directia buna si a ramane pe drumul cel bun.
Multe crescatorii ,cu toate ca au suferit pierderi importante in concursuri sunt pline de porumbei cu semne de intrebare cu care nu stim ce sa facem-ii lichidam sau ii tinem in continuare?
Pur si simplu nu suntem in stare sa hotaram si aproape de fiecare data nu intervenim ,lasam acele exemplare care nu sunt doar "mancatori"pentru ca nu stim ce sa facem.
De obicei zicem ca "una -doua pasari in plus nu conteaza".Nu ar zice nimeni nimic daca ar fi "una-doua",dar chiar aici e "buba".
Columbofilia moderna implica cat mai multa stinta care este urmata indeaproape de o selectie riguroasa
Se spune ca si in cele mai mici porumbarii se poate concura cu suscces inclusiv la vaduvie.
Cei mai multi columbofili au prea multi porumbei sau este prea mica porumbaria, ori nu este utilata corespunzator.
Columbofilii cu experienta din vest spun ca "de regula victoriile obtinute in concursuri depind in mare masura de porumbariile largi si aerisite" mai bine zis acelea in care selectia se face pe principii de calitate si sanatate si aceste victorii sunt mai mari decat cele a porumbariilor suprapopulate, unde este putin aer propaspat si se simnte mirosul de gainat.
Nu numarul porumbeilor ci valoarea lor decide,mai ales la crescatoriile cu numar mediu de porumbei.
Acolo unde se lucreaza cu sute de porumbei alta e problema deoarece in cazul acestora au si instalatiile corespunzatoare,ei sunt profesionisti si in cazul lor altfel atarna balanta.
Um maxim de 50 de porumbei in lotul de zbor si inca citiva porumbei "ocazionali"(tineret,feleme ale vaduvilor )sunt suficienti pentru a satisface toate categoriile de concursuri organizate de asociatii si da posibilitatea de a obtine rezultate deosebite.
In Belgia (Olanda,Germania) crestarea porumbeilor se concentreaza numai pe calitate, o calitate curata.Ei intretin asemenea porumbei care dupa posibilitaile crescatorului,sa-i aduca in concursuri banii investiti in cresterea si intretinerea lor.
Lotul de porumbei de buna calitate trebuie intretinut in cele mai bune conditii,iar aglomeratia poate distruge cele mai frumoase sperante.
De aceea trebuie dati de o parte porumbeii care impedica mersul inapoi al crescatoriei,cuvantul de ordine sa fie "
Sa-i eliminam pe cei care isi pierd repede tinuta (alura)pe cei la care le bate prea repede inima, pe cei care au sistemul norvos slab.Din zece porumbei ca acestia la noua le este asa larga traheea ca si foalele de la fierarie.
Unul din testele mel prefetate este acesta:Incercati sa nu le dati porumbeilor de mancare si de baut 48 de ore(2 zile) dupa 2 zile li se da hrana din nou.Dupa 2 zile de foame se va vedea care pasari sant slabe sau care nu merita sa consume hrana in volier.
Sa-i eliminam pe cei care slabesc repede dupa acest test..Porumbelul trebuie sa fie rezistent , sa aiba muschi de "otel"petru efortul la care este supus.
Sa-i eliminam pe cei care mananca mult fara socoteala si care cu toate ca manaca mult la un efort mic isi pierd usor calitatile sportive.
Sa ne despartim de cei care la un concurs usor vin "storsi de vlaga"sau mai bine zis de cei care in timp util nu pot sa-si refaca conditia fizica si greutatea lor.
Sa nu pierdem timpul cu cei care numai in anumite conditii se claseaza din sase angajari numai o data.
Nici nu trebuie de doua ori sase saptamani si sezonul columbofil s-a incheiat fara rezultat.
Sa nu ne incredem in exemplarele care mereu sunt flamande, care prin hrana oferita nu reusesc sa se gospodareasca.Intr-un cuvant sa-i linchidam pe acei porumbei la care corpul si componentele lui nu lucreaza precis si economic.Pe acestia oricum la concursurile de fond ii depasesc ceilalti porumbei.
Sa nu tinem in voliere nici exemplarele care in conditiile oferite celorlalti porumbei , nu sunt in stare sa claseze.Aceasta se refera la exemplarele care arata foarte bine, au origine buna iar rudele din alte crescatorii zboare bine.Sa nu ne facem iluzii, ca de azi pe maine se va intampla o intoarcere miraculoasa.Asteptarea ne va costa timp si bani pieduti.
Avem nevoie de rabdare in fiecare ora din zi,numai astfel putem trece peste micile(de multe ori marile) suparari pe care le avem cu sportul nostru columbofil.
Sa-i indepartam din crescatorii pe cei la care la cea mai mica schimbare de timp sunt sensibili,doar cum dorim sa formam o linie de porumbei puternica.
S-ar putea insira citeva puncte de vedere utile in seletia porumbeilor cu ajutorul carora exemplarele"slabute"sa le indepartam din crescatorie,dar doresc sa ramana intrebari pe seama fiecarui columbofil,intrebari pe care sa si le puna fiecare si sa raspunda la ele.
Porumbeii au nevoie de spatiu!Trebuie sa le asiguram spatiu in voliera cu cat mai repede cu atit mai bine.
Nu uitati, calitatea pasarilor, inseamna deja jumatate din castig, adica din timpul pirdut pentru selectie"
Pentru a nu pierde timp cu selectia, este cel mai bine sa achizitionati porumbei cu origini bune de la crescatori care au porumbei formati, linii formate.
Selectia porumbeilor la mana este una dintre metodele moderne de analizare a calitatilor,fiecarei pasari in parte. Dar pentru a putea selecta porumbeii la mana ne trebuie ceva cunostinte.
1. Tineti totul simplu. Credeti doar in pasari bune si uitati restul. In sportul columbofil nu exista secrete care sa faca pasarile sa zboare mai bine.
2. Nu incercati sa fugiti inainte de a invata sa mergeti. Greseala multor incepatori este ca vor mult prea multe intr-un timp prea scurt.
3. Uitati totul despre nume si linii. Exista doar doua linii: porumbei buni si porumbei prosti. Din prima categorie sunt prea putini, din a doua prea multi.
4. Fiti duri in selectie tot anul. Nu tineti pasari slabe doar pentru ca bunicul lor a fost campion sau pentru ca au costat mult. Nu ezitati sa serviti o supa scumpa din cand in cand. Multi fac greseala de a tine prea multe pasari, dupa ce au rezultate si incep sa aiba vanzare. Sunt numeroase exemple care au aratat ca transformarea unor crescatorii de succes in ferme de porumbei a inseamnat inceputul sfarsitului. Dusarduyn rareori a zburat mai mult de 6 pasari. Ar trebui sa fie suficient daca pasarile sunt cu adevarat bune.
5. Regularitatea este importanta. Vaduvii nu agreeaza surprizele. Faceti totul cu precizie de ceas. Multe metode sunt bune, dar este si una foarte rea: sa le tot schimbi mereu.
6. Daca zbori fond, da-i voie porumbelului sa se maturizeze 2 ani. Multi porumbei cu sange de fondist adevarat ating potentialul maxim la acea varsta. Majoritatea nu pot castiga premii decente la viteza sau ca pui.
7. Nu angaja niciodata o pasare de o zi la o cursa de doua zile. Pasarile care au zburat curse de doua zile nu vor mai fi bune niciodata la curse de o zi. Inteleg imediat ca urmeaza o doua zi si nu mai trag tare.
8. Nu poti ignora medicina ca in trecut. Pe de alta parte, daca o sa crezi ca veterinarul te poate face campion, te inseli.
9. Daca ai in cotet doar pasari bune, poti practica imperecherea libera si sa astepti sa apara norocul.
10. Adapostul este extrem de important pentru forma pasarilor. Un adapost nu este bun daca este frumos, pentru porumbei frumusetea nu conteaza. Daca ai avut rezultate bune, poti sti pentru restul vietii ca ai un cotet bun. Daca rezultatele scad, de vina esti doar tu sau porumbeii. S-a intamplat de multe ori ca unii crescatori de succes sa-si inlocuiasca vechiul cotet cu unul modern care a dus la disparitia lor din clasamente.
Dusarduyn nu a batut nici macar un cui in cusca sa mai mult de 50 de ani. In 2000, cusca sa era exact cum o facuse la inceput....
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
Probabil aceasta se datoreaza si dlui. I. Carmazan care cred ca a fost primul care a importat acesti porumbei in Romania; de altfel o mutare foarte inspirata judecand dupa rezultatele obtinute(896-95, 5626-00 Campioni Nationali viteza respectiv Maraton si in acelasi timp descendenti direct din porumbei originali R.Venus). Lista porumbeilor Venus(descendenti) care au facut rezultate la noi este foarte lunga; nu de putine ori am deschis la intamplare pedigreeul unui porumbel de top aflat pe net si in pedigreul acelui porumbel am gasit ‘BE ….. ….. – .. Orig. R.Venus’.
The Super Crack 421-68, cele mai reprezentative rezultate:7801038_orig
1 Nat. St.Vincent 1972
1 Nat. Barcelona 1974
1 Nat. Narbonne 1974
11 locuri de 1 (3 la nivel national- de 2 ori singurul porumbel sosit in prima zi !!!)
43 locuri in primii 10 pe distante intre 300km. si 1000km.!!!(club,rayon,prov, national)
-un loc 2 national; locul 1 fiind ocupat de propriul fiu(au sosit in acelasi timp) !!!
Ca si reproducator Super Crack-ul a fost si mai bun; el este tata si bunicul la:
120 de castigatori nationali si 20 castigatori internationali(se pare ca este tatal a cel putin 8 castigatori de loc 1 national) !!!! (acestea sunt doar datele stiute/aflate de R.Venus; probabil ca rezultate sunt mult mai multe-mai sunt cativa si in Romania si de care dl. Venus probabil nu a aflat).
Super Crack a fost cumparat alaturi de alti 9 pui tardivi de Crusson de la prietenul sau Hovaert. Fiecare au ales cate 4 pui iar la final au ramas 2 . Unul din acesti doi pui era o’femela’mica. In acel an aceasta femela mica nici macar nu a a vut ocazia sa zboare afara. De abia in primavara urmatoare Crusson a observat ca aceasta femela mica este mascul. Considerandu-l prea mic pt. a fi un porumbel bun de reproductie Crusson transfera acest mascul la lotul de zbor. Ceea ce a urmat banuiti cu totii; acesta a fost inceputul unei povesti de succes, unul din cei mai uni buni porumbei care au existat vreodata ‘s-a nascut’- Super Crack 421-68-
Crusson a mai facut o ‘greseala'; intre cei 10 tardivi de la Hovaerts se afla un ‘mascul’, care s-a dovedit a fi femela (567271-68 mai tarziu a fost denumita ” Franceza” ). Aceasta femela impreuna cu SuperCrack-ul au format o nemaipomenita pereche de reproductie. Cel mai bun fiu al lui Super Crack s-a dovedit a fi ‘Jonge Super Crack'(este considerat cel mai bun reproducator din linia SuperCrack). Acesta a produs un nr. imens de castigatori datorita pionieratului lui R.Venus in insamantarea artificiala. Un fiu al lui ‘Jonge SuperCrack’ a fost ‘Prins’.
‘Prins’ a devenit tatal locului 1 & 11 Int. Pau/ 1 & 2 Nat. Pau /etc….
R. Venus l-a cumparat pe SuperCrack impreuna cu toata familia sa de la Crusson.
Super Crack, cateva din referintele pe care le-am gasit:
1st International Lourdes Yearlings 1987 (hendrickx – Meyberg, The Netherlands)
1st International Barcelona 1989 (Bohm, Germany)
1st International Pau 1989 (Deseur, France)
1st International Perpignan Yearlings 1992 (Keybelts the Netherlands)
1st International Perpignan 1994 (Marc Pollin Snellegen) 14,383 pigeons
1st International Bordeaux 1993 Yearlings (Nicolaas Neven) 6,043 pigeons
1st-2nd-3rd International Moulins youngsters 1990 ( Belgium – Holland)
1st International Dax 1995 – 5,776 pigeons
1st International Barcelona 1986 – Josef and Rolf Schlomer
Am o intrebare?!
Este adevarat ca daca porumbelul are salmoneloza si va fi vaccinat impotriva paramixovirozei acesta va muri in maxim 2 minute dupa vaccin?!
2. Nu incercati sa fugiti inainte de a merge. Perfect adevarat, numai ca daca nu ar exista aceasta tendinata, in special la cei mai tineri, n-am fi progresat atat cat am progresat ca specie pana acum si este loc de mai bine !
3. Uitati totul despre nume si linii. Da, dar nu uitati ca suntem toti urmasi cuiva si chiar daca am fost invatati ca suntem indivizi unici, pornim totusi toti cu un bagaj special de date genetice de la parinti care pot reprezenta oricand un inceput, iar atleti slabi sau prosti nu exista, exista in schimb antrenori slabi sau prosti, din care intradevar sunt mult mai multi decat cei buni !
4. Fiti duri in selectie tot anul. Nu uitati sa dati insa sanse si celor mai slab pregatiti intr-o anumita perioada, fiindca s-ar putea dovedi campionii din alta perioada !
5. Regularitatea este importanta. Ceea ce este valabil si pentru oameni, dar nu uitati ca sarea si piperul este tocmai surpriza. Din cand in cand ar trebui incercata !
6. Daca zbori fond, da-i voie porumbelului sa se maturizeze 2 ani. Tinerii trebuie obisnuiti cu marea competitie , dar nu fortati, asa ca tineti cont de sfat.
7. Nu angaja niciodata o pasare “de o zi” la o cursa de doua zile. ”Niciodata” e mult prea mult spus, inainte de a stii care cursa ii este destinata, trebuie s-o testezi la mai multe variante de cursa. Dupa aceea nu-si mai are rostul angajarii in alt fel de cursa decat aceea care i se potriveste. A…, si nu porniti de la ideea preconceputa precum ca “Carrieri” vor fi intotdeauna mai buni decat “Hunkari” in a transmite un mesaj pe 500 km. S-ar putea sa aveti surprize !
8. Nu poti ignora medicina ca in trecut.Pe de alta parte, daca o sa crezi ca veterinarul te poate face campion, te inseli. – perfect adevarat. Un sfat crescatorilor romani- nu degeaba si-au tocit unii coatele pe bancile facultatilor, oricand vor stii mai multe decat noi crescatorii simpli.
9. Daca ai in cotet doar pasari bune, poti practica imperecherea libera si sa astepti sa apara norocul. Mi se pare a gluma imbracata in cinism, asa ca nu am sa comentez pe acest subiect !10. Adapostul este extrem de important pentru forma pasarilor. Ader intrutotul la acest adevar , insa nu sunt de acord ca un adapost frumos nu conteaza pentru pasari. Tratati pasarea asa cum ati vrea sa fiti voi tratati si veti cunoaste si alte minuni pe lume asta. Luati exemplul de la crescatorii germani de vaci, ce le pun muzica lui Wagner sau Strauss pentru cresterea productiei de lapte, sau a celor finlandezi ce le-au montat scarpinatoare automate pe spate si cate si mai cate din ultima vreme. Informatiile sunt libere si se gasesc pe net, cautati-le ! Cei ce au schimbat adapostul si au pierdut rezultatele avute, in alta parte ar trebui sa caute cauzele insuccesului, in special in ei insasi !
La multi Ani 2014 !!!
vant in pene
In 1,5 litri de apa se pun 8 capatani mari de usturoi curatate si pisate marunt. Se mai adauga 1 lingurita cu miere din prima zi si se lasa la macerat. LA 1-2 zile il mai agitati bine, dupa 7 zile mai adaugati o lingurita de miere si o ceapa mare tocata marunt , agitati la 1-2 zile, dupa 4-5 zile mai puneti o lingurita de miere iar dupa cam 3 saptamani este gata, il scurgeti de pulpa grosiera, stoarceti 2 lamai si il pastrezi in frigider.
Eu folosesc urmatoarea formula de administrare: pe 1 ale luni le dau otet in apa cate 10 ml/litru iar pe 15 ale lunii le dau suc de usturoi 5ml/litru de apa, sa nu le lasati aceste amestecuri mai mult de 2 zile. Dupa ele se da apa curata. Ps: sa nu amestecati sucul de usturoi cu otetul k nu o sa aveti rezultate.
Sucul de usturoi este foarte benefic la urmatoarele:
• salmonela;
• tricomonoza;
• vermicid;
• antibiotic natural;
Mierea se da porumbeilor înainte si dupa cursa pentru a le spori energia
Pentru administrare, se amesteca o lingura de miere la doi litri de apa.
Acest amestec se da porumbeilor de doua ori pe saptamâna. Trebuie totusi o atentie sporita la miere, caci depasirea dozei poate sa provoace diaree.
La administrarea de miere, se poate adauga si putin suc de lamâie, caci acidul ascorbic creste rezistenta la boli.
Otetul de mere
Otetul de mere previne salmonella si tricomonaza. În cazul salmonellei, acidul acetic din otetul de mere omoara bacteriile din intestine ce provoaca aceasta bacterie.
În cazul tricomonazei, otetul scade PH-ul din intestine sub valoarea de 5.5, iar tricomonaza nu se mai poate dezvolta. Pentru administrare, se amesteca 20 ml de otet de mere cu 2 litri de apa.
Acest amestec se da alternativ din doua în doua zile.
Ceapa
Ceapa are multe beneficii, unele din ele fiind prezentate aici:
Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal).
Diuretic puternic, dizolvant si eliminator al ureii si al clorurilor.
Antireumatismal
Antiscorbutic
Antiseptic si antiinfectios (antistafilococic: ceapa se comporta în privinta acestui microb ca un antibiotic: L. Binat).
Secretor, expectorant
Digestiv (ajuta în digestia fainoaselor).
Echilibrant glandular
Antisclerotic si antitrombozic
Afrodisiac(lucrari vechi, Hull Walton)
Hipoglicemiant
Antiscrofulos
Vermifug
Hipnotic usor
Curativ al pielii si al sistemului pilos.
Ceapa poate fi folosita pentru mentinerea sanatatii la porumbei, prin urmatoarele procese de preparare:
1. administrata in starea ei naturala (taiata marunt), oferita inaintea meselor;
2. sub forma de tinctura de ceapa;
3. sub forma de ceai;
4. sub forma de suc de ceapa.
De obicei este recomandat a se administra atat pe mancare, cat si in adapatori.
In cea din urma, este bine ca apa sa nu stea la soare si caldura, mai mult de 12-24 ore, pentru ca fermenteaza.
Ca doza este de preferat 2 linguri la 3-5 litri.
Hreanul
Denumit stiintific armoracia rusticana, hreanul este o planta originara din estul Europei, folosita la gatit, pentru gustul sau condimentat si aromat, dar si in medicina naturista pentru beneficiile curative.
Radacinile sunt cele care se folosesc atat in bucatarie, cat si in medicina, pentru continutul bogat in vitamine, fitoncide (substante cu actiune antibacteriana) sau uleiuri eterice (cu efect calmant).Hreanul nu este o planta pretentioasa. Ea rezista atat la temperaturile scazute, cat si la seceta prelungita. Nu se cultiva in solurile nicipoase, ci in cele argiloase si ferme.
Intrebuintari curative
Hreanul poate trata cu succes mai multe afectiuni, asociate sistemului respirator sau urinar. Astfel, radacina de hrean poate inlocui tratamentul medicamentos in cazul bolilor respiratorii.Este foarte recomandat ca hreanul, sa fie folosit in salatele administrate porumbeilor, impreuna cu ceapa si usturoiul, dar si cu celelalte legume enumerate in articolele precedente.Racelile isi gasesc remediul intr-o radacina de hrean medie, consumata la cateva zile de porumbei. Caile respiratorii vor fi eliberate, iar vitaminele continute de hrean dar si continutul proteic din alimentatie vor revitaliza organismul.
Hreanul mai este folosit si in tratarea infectiilor intestinale. Prin actiunea sa antibacteriana si antiinflamatoare, elimina imediat primele simptome ale infectiei. Pentru un tratament eficient, alternati consumul de hrean cu cel de ceapa si usturoi.
Forma de administrare si cantitatile recomandate
Hreanul, folosit ca medicament natural, poate fi administrat sub forma de sirop, tinctura, vin tonic, energizant sau proaspat ras. Siropul se realizeaza in casa, prin stoarcerea sucului dintr-o radacina data prin razatoare, in care ati adaugat o lingurita de miere.
Dupa cateva minute in care ati lasat amestecul la macerat, puteti folosi siropul tratament. Tinctura este mult mai concentrata si se obtine dintr-o radacina de hrean rasa, in care ati adaugat putin alcool. Dupa opt zile se strecoara si astfel se obtine tinctura care trateaza afectiunile enumerate mai sus.
Energizantul cu hrean se obtine din oua, lamaie si radacini de hrean rase. 12 oua se tin tot atatea ore in suc de lamaie. Dupa o jumatate de zi se scot, se bat energic si se toarna din nou in sucul de lamaie, in care ati adaugat un kg de hrean ras, putin alcool si miere.(Aceasta portiune este foarte recomandata noua oamenilor)Amestecul se lasa la macerat noua zile si astfel ati obtinut tonicul perfect pentru fiecare zi in care sunteti lipsiti de energie.
ATENTIE!
Evitati consumul in exces. Hreanul poate provoca tulburari digestive, prin actiunea sa puternica.
Varza
Acest aliment atat de comun pentru noi are calitati ce sunt cunoscute inca din antichitate, ea fiind considerata la un moment dat un adevarat panaceu.
Calitatile sale sunt de necontestat, astfel ca varza poate fi folosita cu succes in prevenirea si tratarea unui numar extrem de mare de boli, ea fiind o adevarata farmacie naturala.
Ea este bogata in special in provitamina A, vitaminele C si E si in fibre, elemente care asigura sanatatea celulelor.
Din pacate insa, multi o acuza de provocarea unor tulburari digestive la porumbei. Insa pot spuna ca problemele digestive, apar in urma consumului exagerat de varza, mai ales, daca este asociata cu apa.
Varza este o leguma foarte putin calorica, ea avand in jur de 25 de calorii (100 kjouli) la 100 de grame de produs.
Glucidele, care furnizeaza o parte din calorii, sunt constituite in primul rand din pentosan, glucide partial asimilabile.
In afara de asta, ele mai contin zaharoza, glucoza si fructoza. Protidele, care completeaza aportul energetic, sunt prezente si ele la un nivel ridicat.
Bogatia vitaminica a verzei trebuie insa subliniata, ea figurand printre legumele cu cel mai mare continut de vitamina C (cele mai bogate sunt foile aflate la exterior).
Prin fierbere insa se pierde cam 30-40 la suta din continutul de vitamina C.
Varza este de asemenea foarte bogata in vitamina E: 2-7 mg la 100 g, ceea ce constituie un adevarat record pentru o leguma, 200 de grame de varza consumate zilnic acoperind necesarul zilnic de vitamina E.
Vitaminele din grupa B sunt si ele foarte bine reprezentate: B1, B2, B3, B5, B6, B9, adica toate cele care constituie grupa anticanceroasa. Continutul in minerale este si el foarte bine reprezentat: calciu, magneziu, fier, la fel si cel in oligoelemente: iod, cupru, mangan, sulf. Fibrele alimentare sunt abundente, fiind compuse in majoritate din celuloza si hemiceluloza, ceea ce explica si anumite intolerante intestinale.
Modul de preparare a verzei poate inlatura insa aceste efecte. Fibrele alimentare sunt capabile sa stimuleze intestinul si sa previna constipatia.
Varza este un aliment alcalinizant nutritiv, energetic, remineralizant si tonifiant si este preferabil sa se manance in stare cruda, pentru a i se pastra intacte proprietatile.
Caracteristici:
Prezinta proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor
Favorizeaza metabolismul glucidelor si absorbtia oxigenului in celule
Indicatii terapeutice generale gratie continutului sau bogat in vitamine, saruri minerale si clorofila, varza restabileste flora intestinala si contribuie la cresterea numarului de hematii (in special varza alba).
De aceea varza este recomandata in:
Astenii
Imbatrinire prematura la porumbei
Demineralizari
Inflamatii si infectii intestinale
Varza este indicata in alimentatia porumbeilor in toate perioadele anului.
Se foloseste ca atare, taiata marunt si administrata porumbeilor ca supliment alimentar.
Este foarte buna combinata cu alte legume, exemplu: morcov,pastarnac, ceapa, usturoi etc.
10 sfaturi rapide pentru incepatori :
.
1.
Voliera cat mai uscata si bine aerisita, dar fara curent. Foarte bine izolata impotriva pradatoarelor gen sobolani, dihori, pisici.
2. Voliera compartimentata in 2 (cel putin) - compartiment de maturi cu boxe pentru cuiburi + compartiment de pui cu odihnitori de tip “V”.
3. Separarea pe sexe in timpul iernii - masculii raman in compartimentul cu boxele lor.
4. Numar de porumbei adaptat la spatiul disponibil, inghesuiala aduce boli, disconfort, stres.
5. Hranire cu program, dimineata si seara. Cand porumbeii nu mai mananca cu pofta si incep sa aleaga boabele se ridica hranitoarea pana la urmatoarea masa. La fiecare hranire se cheama porumbeii la mancare cu un semnal pe care il vor invata rapid. Tabloul cu boabe ‘la discretie’ peste tot amestecate cu gainat este unul horror, intalnit in majoritatea cotetelor de incepatori. A se evita neaparat.
6. Apa curata zilnic, boabele cat mai curate, de preferat agitate in sita inainte de hranire. Odata pe saptamana verdeata: salata, varza. Grit la dispozitie permanent. Curatenie in cusca cel putin odata pe saptamana. Unii spun de 2 ori pe zi (…).
7. Iesire la zbor cu program. Dupa zbor, porumbeii se inchid din nou, nu se lasa sa vagabondeze pe casa toata ziua. Hranirea se face intotdeauna dupa zbor, chemand porumbeii infometati in cusca. Neascultatorii raman nemancati, data viitoare vor intra primii.
8. Lasati pentru mai tarziu subtilitatile auzite despre lamaie in apa, drojdie, vitamine x,y,z,t si tot felul de medicamente. Prioritatea o au conditiile de viata descrise mai sus, care daca sunt asigurate, evita in mare masura aparitia bolilor. Fara conditii de viata bune, nu ajuta nici daca bagati toata farmacia in cotet. Obligatoriu este vaccinul pentru Paramixoviroza care se face anual. Nu spun sa nu va interesati de subtilitati, retineti-le si aplicati-le cu discernamant, dar nu inainte de abecedar. Spun asta pentru ca nu de putine ori am observat la incepatori o tendinta naiva de a baga in porumbei tot felul de substante - cum aud de o noua substanta “miraculoasa”, hop cu ea in porumbei.
9. Cele mai potrivite achizitii de porumbei sunt de la columbofilii locali ce se mentin in top an de an si care au bunavointa sa ofere un ajutor celor aflati la inceput de drum. Achizitii bune si probabil mai ieftine, sunt puii de toamna, scosi din cei mai buni zburatori ai acestora. O idee buna ar mai fi ouale care oricum se arunca in procent mare in timpul sezonului - primite de la porumbeii crescatorilor de top si puse sub porumbeii proprii(atentie la data eclozarii, sa nu fie diferente mai mari de 1 zi).
10. Poate cel mai valoros sfat pe care pot sa-l dau este: tineti un jurnal al crescatoriei. Notati cat mai multe amanunte: datele imperecherii si ouatului, serii, datele vaccinarior si a eventualelor tratamente, boli avute si in ce conditii au aparut, medicamentatia folosita, zilele de concurs, sosirile tuturor porumbeilor, situatia de cuib a fiecaruia, vremea la fiecare etapa, amanunte despre comportamentul porumbeilor cu diverse ocazii, timpul de zbor in jurul crescatoriei, hrana folosita, etc. Dupa o perioada ii veti remarca utilitatea.
2.
1. De la ce crescători ar fi cel mai bine să iau păsări?
Aceasta este întrebarea care mi s-a pus cel mai des de-a lungul anilor. Din această cauză am fost atent să răspund şi în alte articole dar sunt lucruri pe care trebuie să le spui iar şi iar, deoarece sunt foarte importante şi mulţi oameni nu le înţeleg. Pe scurt, voi repeta lucrurile care sunt esenţiale:
- Nu vă lăsaţi prostiţi de farmecul numelor şi pedigreelor. Amintiţi-vă că pedigreele nu zboară.
- Luaţi porumbei de la crescători ce stau într-o zonă unde competiţia este puternică.
- Cel mai important lucru este norocul, deoarece chiar şi cei mai buni porumbei din lume pot da pui proşti.
2. Dacă după o cursă grea, un porumbel vine acasă slab şi epuizat este acesta "terminat" sau nu?
Depinde de la pasăre la pasăre. Unele păsări se vor reface foarte curând; altele nu vor mai fi la fel de bune niciodată. Sunt trei criterii care spun despre starea unei astfel de păsări: greutatea, culoarea ochilor şi culoarea cărnii din jurul sternului.
a. Greutatea. Este normal ca o pasăre epuizată să fie slabă şi să mănânce puţin, dar acest lucru trebuie să se schimbe curând. După câteva zile va trebui să aibă deja apetit bun şi să ia în greutate. Dacă nu se întâmplă aşa, pasărea este "terminata" cum se spune, şi cariera ei sportivă s-a sfârşit.
b. Culoarea ochilor. Când păsările revin acasă, ochii pot fi şterşi, tulburi, dar curând trebuie să devină strălucitori, vioi, dacă nu, avem de a face cu un porumbel fără viitor. Desigur, capacitatea sa de reproducţie nu este afectată.
c. Culoarea cărnii. Păsările care au suferit au carnea de culoarea albastru închis, întunecată în jurul sternului şi se consideră refăcuţi când culoarea revine la roz. Am o remarcă cu privire la aceste păsări. Se poate întâmpla ca ele sa fie refăcute fizic dar în continuare incapabile de a obţine rezultate bune, deoarece şi-au pierdut încrederea în forţele proprii, dacă putem spune asta despre un animal. Se pare că nu mai au voinţa de a ajunge acasă cu viteză maximă şi au devenit mai atente la alte aspecte. Ce puteţi face este să începeţi să lansaţi pasărea de la distanţe scurte pentru a-i ajuta sa-şi recâştige încrederea în forţele proprii. De multe ori efectele se văd.
3. Ce mâncare adiţională consideră în general campionii ca fiind cea mai folositoare?
"În general" este un termen bun, căci campionii au idei diferite. Sunt două produse pe care toţi le consideră foarte valoroase: gritul şi electroliţii.
a. Gritul este de departe cel mai important adaos în hrana porumbeilor, lucru ce a fost deasemenea demonstrat de teste ştiinţifice. Atunci de ce nu se face multa reclamă pentru el? Pentru că este ieftin! Nu ies bani buni din vânzarea gritului. Dar este greşit să crezi că un produs este rău dacă este ieftin şi bun dacă este scump. Ce vreau să spun este că firmele de produse columbofile pot face mult mai multi bani vânzând vitamine spre exemplu, şi de aceea reclama la acestea se justifică. Deci încercati ca porumbeii Dumneavoastră să aibă mereu grit la dispoziţie. Desigur, gritul trebuie împrospătat foarte des, să spunem la două zile, deoarece în adăpost praful se va aşeza pe grit şi dintr-un motiv necunoscut, porumbeii nu consumă astfel de grit. Crescătorii care cred că fac bine punând într-un colţ prăfuit al crescătoriei grit care stă acolo mereu, se înşeală. Unii aruncă gritul "vechi" în faţa crescătoriei. Dacă acesta va fi spălat de ploaie, veţi vedea porumbeii devorându-l... devorând acelaşi grit la care nici nu se uitau în crescătorie. Puteţi vedea cât de important este gritul şi urmărind porumbeii care vin acasă după o cursă grea. Ei vor consuma grit înainte de a se atinge de mâncarea de bază, dacă au această şansă. Instinctul le spune cât de mult are nevoie corpul lor de acest grit.
b. Electroliţii devin din ce în ce mai populari deoarece crescătorii realizează că aceştia sunt foarte utili pentru păsările care au pierdut multe lichide zburând pe vreme caniculară. Electroliţii se pot obţine în formă de pulbere sau în formă lichidă.
Desigur că mai sunt şi alte substanţe utile în afară de grit şi electroliţi dar acestea vor fi discutate în alt articol.
4. Este adevărat că porumbeii cu ochii mai închişi la culoare sunt mai buni reproducători şi porumbeii cu ochii deschişi la culoare sunt mai buni cursieri?
Mult s-a scris şi s-a spus despre ochi, culoarea lor şi aşa numitul "semn din ochi". Mulţi străini cred în el dar faptul că nici măcar nu este un cuvânt olandez pentru acest semn, "eye sign", spune multe. Dacă ar fi ceva în ochiul porumbelului care să ne ajute să deosebim păsările bune de cele slabe, porumbeii ar fi speciali într-adevăr, total diferiţi de alte animale şi oameni.
- Poţi vedea în ochii unui om dacă este un atlet bun?
- Poţi vedea în ochii unui câine dacă este bun păzitor sau vânător?
- Poţi vedea în ochii unui cal dacă este un bun cal de curse?
- Poţi vedea în ochii unui canar dacă este un bun cântător?
Am văzut în piaţă turturele cu cei mai frumoşi ochi pe care vi-i puteţi imagina dar ele nu sunt în stare să vină acasă de la 5 km. Culoarea ochiului nu înseamnă nimic, nici pentru reproducţie nici pentru curse. Ca toată lumea, când analizez un porumbel la mână, şi eu mă uit la ochii lui, dar din fericire nu am fost întrebat ce anume urmăresc, căci nu aş fi ştiut ce să răspund. Singurul lucru pe care-l poţi citi în ochiul porumbelului este starea de sănătate. Iar pentru întrebarea dacă putem împerechea porumbei cu acelaşi tip de ochi, daţi-mi un motiv de ce n-am face-o.
5. Cât de des trebuie să tratăm porumbeii contra viermilor?
Răspunsul este simplu: Când AU viermi. Unii crescători tratează cam la două luni. Se înseală amarnic deoarece orice tratament împotriva unei boli care nu există nu este numai inutil dar şi dăunător!
În Olanda şi Belgia, porumbeii sunt trataţi împotriva viermilor foarte rar, deoarece porumbeii ţinuţi în medii uscate rareori vor suferi de la aceşti paraziţi. Dar dacă porumbeii au viermi, aceasta chiar este o problemă pentru că ouăle viermilor pot supravieţui timp îndelungat în diverse locuri. Atunci singura soluţie este să trataţi împotriva viermilor şi (important!) să repetaţi tratamentul după câteva săptămăni pentru a elimina viermii pe care porumbeii i-ar fi luat după primul tratament. Focul este singurul ce poate distruge în totalitate viermii şi ouăle lor dar problema este că acesta nu poate acoperi toate locurile unde paraziţii se pot ascunde.
6. Este adevărat că porumbeii foarte în vârstă nu pot produce pui de valoare?
Nu, nu este adevărat. Sunt numeroase exemple de super-păsări ce au părinţi porumbei foarte în vârstă. Luaţi ca exemplu belgianul Boeckx. În 2000 a fost campion naţional la AS pe distanţă scurtă şi în 2001 fratele său a avut locul 4 naţional la AS. Ambele păsări au câştigat aceste titluri ca yearlingi; părinţii lor au fost născuţi în 1992 şi 1993 deci erau destul de bătrâni când aceşti aşi s-au născut. O problemă cu porumbeii foarte în vârstă ar putea fi laptele de guşă care a devenit mai puţin nutritiv. De aceea este bine ca ouăle acestora să fie puse la porumbei tineri pe post de doici.
7. Care sunt cele mai bune vitamine pentru porumbei?
Nu cred că porumbeii au nevoie de vitamine. Nu am văzut niciodată o îmbunătăţire a formei după administrarea de vitamine. Dacă aveţi dubii, daţi vitamine unui eşantion de păsări şi altora nu le daţi. Pun pariu că nu veţi vedea nici o diferenţă. Dacă totuşi credeţi în vitamine, nu administraţi A,B, E, şi aşa mai departe singure ci folosiţi întotdeauna o combinaţie. Dacă nu, puteţi otrăvi păsările în loc să le ajutaţi!
2,
Vreau sa expun cateva reguli pe care le-am citit intr-o carete mai veche si care cred ca si astazi poate ajuta pe oricare columbofil incepator.Aceste reguli( “porunci”),cum le-a numit Maurice Delbar au stat si la baza formarii si mentineri timp de 70 ani a nivelului ridicat al crescatoriei lui din Ronse-Belgia.
1. Ca incepator,incearca sa-ti procuri porumbei cu origine buna.Mai intai reprodu din ei si apoi incepe sa concurezi.
2. Daca nu-ti permite buzunarul sa cumperi porumbei de la crescatori renumiti,atunci incearca macar sa-i urmaresti pe acestia in tot ce fac si sa dobandesti de la ei cat mai multa experienta.
3. Nu tine prea multi porumbei.De aceea sa zbori fiecare porumbel ce-l ai si sa-i probezi calitatile.Cei care nu corespund elimina-i .(odata Delbar a vizitat o crescatorie in Germania, acel crescator detine un nr de 120 porumbeii,doar dupa ce au fost eliminati 60 porumbei rezultatele au inceput sa apara)
4. Incearca sa cresti porumbei care pe langa faptul ca sunt foarte buni zburatori sa fie si frumosi.Incearca sa-ti formezi un lot de porumbei de acelasi tip cu caractere si trasaturi asemanatoare,turnati parca in acelasi tipar.
5. Noteaza-ti de fiecare data toate observatiile despre porumbeii tai,fie din timpul concursului fie din perioada de reproducere.In zilele linistite de iarna pe aceste observati vom construi viitorul nostru in columbofilie.
6. Daca ai reusit sa-ti formezi porumbei buni si frumosi sa nu te desparti de ei cu nici un prêt. Daca te desparti de porumbeii din care ti-ai format crescatoria drumul pe mai departe este ca si terminat.
7. Nimic sa nu lasi la voia intamplari, sau sa fi nehotarat la inceput de sezon . Nu recomand cresterea puilor iarna ,perioada ideala pentru imperechere luna februarie.
8. Nu te crede perfect,din timp in timp supracontroleaza-ti deciziile luate. Daca porumbeii de origine extra nu reusesc sa claseze in concursuri ,atunci vina in mod sigur o porti tu.
9. Introdu in crescatorie numai asemenea exemplare pe care poti sa le clasifici drept”porumbei fara nici o greseala”. Este foarte grav sa introduci in crescatorie in vederea reproduceri exemplare cu greseli, si cea mai mica greseala la un porumbel este foarte greu de corectat si necesita un timp indelungat.
3.
Reguli de baza pentru tinerii columbofili
Vreau sa expun cateva reguli pe care le-am citit intr-o carte mai veche si care cred ca si astazi poate ajuta pe oricare columbofil incepator.Aceste reguli( “porunci”),cum le-a numit Maurice Delbar au stat si la baza formarii si mentineri timp de 70 ani a nivelului ridicat al crescatoriei lui din Ronse-Belgia.
Ca incepator,incearca sa-ti procuri porumbei cu origine buna.Mai intai reprodu din ei si apoi incepe sa concurezi.
2. Daca nu-ti permite buzunarul sa cumperi porumbei de la crescatori renumiti,atunci incearca macar
sa-i urmaresti pe acestia in tot ce fac si sa dobandesti de la ei cat mai multa experienta.
3. Nu tine prea multi porumbei.De aceea sa zbori fiecare porumbel ce-l ai si sa-i probezi calitatile.Cei care nu corespund elimina-i .(odata Delbar a vizitat o crescatorie in Germania, acel crescator detine un nr de 120 porumbeii,doar dupa ce au fost eliminati 60 porumbei rezultatele au inceput sa apara)
4. Incearca sa cresti porumbei care pe langa faptul ca sunt foarte buni zburatori sa fie si frumosi.Incearca sa-ti formezi un lot de porumbei de acelasi tip cu caractere si trasaturi asemanatoare,turnati parca in acelasi tipar.
5. Noteaza-ti de fiecare data toate observatiile despre porumbeii tai,fie din timpul concursului fie din perioada de reproducere.In zilele linistite de iarna pe aceste observati vom construi viitorul nostru in columbofilie.
6. Daca ai reusit sa-ti formezi porumbei buni si frumosi sa nu te desparti de ei cu nici un chip. Daca te desparti de porumbeii din care ti-ai format crescatoria drumul pe mai departe este ca si terminat.
7. Nimic sa nu lasi la voia intamplari, sau sa fi nehotarat la inceput de sezon . Nu recomand cresterea puilor iarna ,perioada ideala pentru imperechere luna februarie.
8. Nu te crede perfect,din timp in timp supracontroleaza-ti deciziile luate. Daca porumbeii de origine extra nu reusesc sa claseze in concursuri ,atunci vina in mod sigur o porti tu.
9. Introdu in crescatorie numai asemenea exemplare pe care poti sa le clasifici drept”porumbei fara nici o greseala”. Este foarte grav sa introduci in crescatorie in vederea reproduceri exemplare cu greseli, si cea mai mica greseala la un porumbel este foarte greu de corectat si necesita un timp indelungat.
4.
Unde este mai bine să aşezăm voliera (adăpostul porumbeilor)
În primul rând trebuie să se ţină seama ca aşezarea volierei porumbeilor călători să fie pătrunsă de razele de soare. Ea nu trebuie dispusă cu faţa în direcţia de unde vin de obicei ploile, căci umezeala este cauza diverselor boli ale porumbeilor.
Cel mai bun loc este să fie aşezată pe un garaj, pe casă, sau în podul casei. Cu cât casa este mai înaltă, cu atât e mai bine. În ceea ce priveşte primejdia animalelor dăunătoare porumbeilor sunt de preferat casele care nu sunt lipite de alte clădiri. în cazul în care casa se găseşte în rând cu altele (lipite de altele), aşa cum se întâmplă cel mai adesea în marile localităţi, se recomandă împrejmuirea acoperişului cu o plasă de sârmă de un metru înălţime, pentru a feri porumbeii de animalele răpitoare. Aşezată sub ţiglele acoperişului, voliera este aerisită. Cine doreşte o aerisire mai abundentă, poate face o fereastră pe acoperiş, aşezată în partea opusă volierei, căci un curent uşor de aer în timpul marilor călduri din vară
nu este deloc vătămător porumbeilor. Porumbeii călători au nevoie de mult aer, căci o voliera bine aerisită dă porumbeilor o sănătate perfectă şi o vigoare fizică.
Aerul închis aduce diverse boli ale căilor respiratorii şi înlesneşte bolile parazitare.
Cei ce locuiesc la blocuri cu balcon pot aşeza o mini-volieră pe o parte din balcon.
Dacă voliera dorim să o dispunem în grădină, există marea primejdie a animalelor
răpitoare cu păr ca: pisici, jderi, dihori şi aceştia mai ales la ţară, sau cei ce au voliera lângă pădure.
Menţionez că în câmp şi în grădină se găseşte o specie foarte primejdioasă de
şobolani, care atacă nu numai porumbeii, ci uneori şi găinile şi alte păsări mai mari.
Voliera aşezată în grădină, la oraş, poate suferi neajunsuri de pe urma pisicilor şi
uneori a oamenilor, deşi jderii şi şobolanii îşi fac mai rar apariţia. Voliera aşezată în grădină în mijlocul oraşului îl costă pe crescător, căci la întoarcerea porumbeilor din concursuri ei se opresc pe acoperişul unei case mai înalte, apoi se pierde timp cu coborârea de pe acea înălţime a casei până jos la voliera. Acest lucru se poate evita aşezând voliera pe locul cel mai înalt.
Chiar dacă pierderea este de minute, sau numai de secunde, la concursuri acest lucru are o mare importanţă. Faptul principal care dezavantajează această instalaţie este că porumbelul venind în jos vine cu viteză, nu nimereşte exact intrarea, se înfricoşează şi se ridică din nou în sus făcând cercuri fără rost în jurul crescătoriei.
în asemenea cazuri numai crescătorul versat, care stăpâneşte perfect porumbeii, poate salva situaţia, saşi cheme porumbeii cu un fluierat bine cunoscut de porumbei; deşi ei sunt întotdeauna mai speriaţi când se înapoiază din curse, fiind bine dresaţi la chematul prin fluier al crescătorului ei vor intra rapid în crescătorie învingând frica de a intra în crescătorie.
Intrarea în volieră
Este cea mai des folosită cea cu ace mânuite, astfel ca după intrarea porumbelului acesta să nu mai poată ieşi. De asemenea, acest lucru trebuie să-l cunoască perfect porumbeii şi să nu staţioneze în faţa acelor. Se foloseşte cu mult succes "sputnik-ul" (a se vedea in pagina următoare o astfel de intrare). Se recomandă ca geamurile de la volieră să fie din cele cu sârmă împletită, căci vara în timpul lunilor cu căldură, nu se încing prea tare.
5.
Regiunile Corporale ale porumbeilor
In aprecierea raselor de porumbei, caracterele morfologice numite in avicultura si caractere de exterior, joaca un rol important. Aspectul general al corpului porumbelului variaza de la o rasa la alta, datorita tocmai varia bilitatii acestor caractere.
Examinand corpul porumbelului, observam ca se compune din urmatoarele parti:capul, gatul, trunchiul si membrele. La fiecare din aceste parti deosebim mai multe regiuni corporale. (fig.1)
Capul porumbelului se compune din urmatoarele regiuni corporale:ciocul sau pliscul, fruntea, crestetul capului, ceafa, fetel sau obrafii si ochii, rgiuni care prezinta forme variate, dand caractere specifice si capului in ansamblu.
Ciocul reprezinta falcile alungite, acoperite cu un strat carnos, gros si tare, care formeaza cele doua mandibule:superioara si inferioara. Mandibula superioara este mai lunga, o acopera complet pe cea inferioara, iar la varf este putin incovoiata in forma de carlig. La baza mandibulei superioare se gasesc narile sau fosele nazale, acoperite cu o piele groasa, golasa, de culoare albicioasa, numita ceroma.Gradul de dezvoltare, suprafata, culoarea si forma ceromei prezinta o mare variabilitate la difrite rase.
Regiune din jurul ochilor cuprinsa intre cioc, urechi si ochi se numeste fata sau obraz.
Ochii sunt inconjurati de cele doua pleoape, ale caror margini deschise formeaza in jurul ochilor un inel continuu care, in limbajul crescatorilor, poarta numle de inel, dungi din jurul ochilor si mai frecvent, in sens figurat, “geana”. Acest inel poate fi putin pronuntat (“geana simpla”) ca la porumbeii de culoare. Dublu sau bine pronuntat (“geana dubla” sau “geana mare”). Rasele negelate (Bagdeti, Carieri)au un inel exagerat de dezvoltat nu numai cu dimensiuni neobijnuit de mari, dar si cu omasa carnoasa groasa cu suprafata zbarcita. Culoarea inelului variaza in raport cu rasa sau varietatea si, intr-o anumita masura si culoarea penajului. Ea poate fi alb-palida, adica alba-galbena, rosie, rosie deschisa, rozalie, etc.
Culoarea irisului este, de asemenea diferita in functie de varietate. Astfel irisul poate fi alb, galben, galben-auriu, portocaliu, portocaliu-rosu, brun-inchis si negru.In parta centrala a irisului se gaseste o deschizatura rotunda, prin care patrunde lumina in ochi, numita pupila.
Gatul care face legatura intre cap si trunchi, este format din:2 fete- fata anterioara si posterioara, 2 margini :margina dreapta si stanga si 2 extremitati : superioara si inferioara. Forma, directia, lungimea, grosime, penajul si miscarile gatului reprezinta caracterele variabile ale diferitelor rase de porumbei.
Barbia(beregheta), cuprinsa intre baza mandibulei inferioare si extremitatea superioara a gatului, este la majoritatea raselor subtire si subta adica scobita, cu contururi fine.
Cea de-a treia parte a corpului este trunchiul, caracterizat prin forme massive la rasele de carne, mai putin indesate la porumbeii de culoare, sau chiar mai alungite, mai zvelte la rasele de zbor.Trunchiul se compune din urmatoarele regiuni:toracele, spinarea, crupionul sau bazinul, abdomenul, cloaca si coada, regiuni care prezinta si ele o variabilitate considerabila la diferitel rase de porumbei.
Toracele, cuprins intre extremitatea inferioara a gatului, abdomen si spinare, se poate diviza in 3 subregiuni: capul pieptului, pieptul propiu-zis si subregiunea costala. Dintre acestea cel mai insemnat rol in caracterizarea raselor de porumbei il are pieptul propiu-zis.
Crupionul sau tirtita este subtire la unele rase, fiind numita de catree columbfilii amatori “tulpina cozii”.Crupionul este in general acoperit cu un penaj bogat, care la rasele cu coada ridicata formeaza perinita sau nuca .In aceasta regiune se gasesc glandele urooigine, numite de unii crescatori tot tartita.
Abdomenul este in general mai bogat imbracat cu penaj, bine dezvoltat si larg la porumbeii uriasi, mai putin la rasele cu constitutie fina.
Coada este formata din osul numit pigostil, din muschii codali si din penajul cozii. Directia, dimensiunile, forma si numarul retricelor prezinta o variabilitate mare in raport cu rasa porumbeilor.Cele patru membre ale porumbelului: anterioare-aripile si posterioare – picioarele, se subdivide in mai multe regiuni.
Aripile se compun din:brat, antebrat, varful aripii si umeri. Fiecare aripa are o parte superioara, sau fata aripii, vizibila si acoperita de un penaj variat si regulat repartizat, si o parte inferioara sau dosul aripii, care este restransa de truchiul porumbelului.Variabilitatea dimensiunii, directiei, formei si penajului aripii este destul de mare si totodata caracteristica pentru majoritatea raselor de porumbei.
Picioarele porumbeilor sunt formate din: coapsa, gamba, fluier, degete si gheare. Coapsa face legatura intre picior si trunchi, fin acoperita, pe langa un penaj abundent si de aripi. Gamba, acoperita si ea cu penaj, dar neacoperita de aripi, este de lungime variabila. Fluierul, la cele mai multe rase de porumbei, e subtire, lipsit de penaj, de culoare rosie intense si acoperita cu solzi cornosi sau la unele rase, cu penaj. Dimensiunile fluierelor (lungimea si grosimea) variaza de asemenea in raport cu rasa.Termenul de fluier este utilizat in sens figurat, fiindca din punctual de vedere anatomic, el reprezinta la porumbei regiunea tarso-metatarsului.Dimensiunile gambelor si fluierelor fac sa varieze lungimea piciorului.Porumbelul are, in general, 4 degete la un Picior, trei indreptate inainte si unul inapoi.Unele rase chineze si siriene au cate 5 degete la un picior.Degetele sunt libere, drepte, divergente, acoperite cu solzi cornosi, lipsite de penaj la unele rase, si acoperite la altele. Sint formate din falange care le asigura flexbilitatea. Pe ultimele falange se formeaza unghiile.
(fig.1)
1-mandibula superioara 21-regiunea cloacei 41-pene supracodale
2-mandibula inferioara 22-spinarea 42-pene subcodale
3-narile 23-crupion 43-cloaca
4-umflaturi(ceroma) 24-coada 44-barbie
5-frunte 25-tectrice minore
6-crestetul capului 26-remige secundare
7-ceafa 27-tetrice majore
8,9-obrajii 28-tetrice mijlocii
10-pleoape(gene) 29-remige primare
11-iris 30-dungile arpilor
12-pupila 31-cotul anterior al aripii
13-cotul gurii 32-alula
14-fata anterioara a gatului 33-gamba
15-gusa 34-calcai
16-fata posterioara a gatului 35-fluier
17-ureche 36-talpa
18-baza aripii 37,38,39-gheare
19-marginea stanga a aripii 40-extremitatea inferioara a gatului
20-piept
6.
Greutatea medie a unui porumbel voiajor este de 400 gr.
- Porumbeii beau in medie 45 ml de pe zi(intre 25 - 60 ml)
- Porumbeii mananca zilnic in medie o cantitate de hrana egala cu a zecea parte din greutatea lor, adica aprox. 40 g(intre 20-100 g)
- Smulgerea unei pene este mai dureroasa pentru un porumbel decat taierea pielii.
- Temperatura corpului unui porumbel este de 41,8 grade
- Volumul de sange al unui porumbel este in medie de 32 ml.
- Daca intr-unul din ochii porumbelului se proiecteaza un fascicul de lumina, acesta se va observa in celalalt ochi-doar o subtire placa osoasa separa cei doi ochi.
- Pulsul unui porumbel se ridica la 140-400 batai pe minut.
- Daca un porumbel nu-si poate misca coastele, asa cum se intampla daca este tinut prea strans, se va sufoca in mai putin de 1 minut.
- Porumbeii au mai multi rinichi, in ambele parti ale cavitatii lor abdominale.
- La porumbei, plamanii sunt legati cu cavitatile unor oase, inclusiv oasele aripilor, ale picioarelor, ale umerilor, coloanei vertebrale si coastelor.Daca aripa unui porumbel se rupe si osul rupt iese afara prin piele, porumbelul poate respira prin acesta daca gura si narile ii sunt astupate(nu incercati acasa )
7.Nume album:
utile unui incepator
Descriere album: ACESTEA SUNT DOAR CATEVA DIN SFATURILE CARE MI S AU PARUT MIE MAI INTERESANTE
Nimeni nu s-a nascut invatat. Ajutati incepatorii, nu-i descurajati!
10 sfaturi rapide pentru incepatori :
1. Voliera cat mai uscata si bine aerisita, dar fara curent. Foarte bine izolata impotriva pradatoarelor gen sobolani, dihori, pisici.
2. Voliera compartimentata in 2 (cel putin) - compartiment de maturi cu boxe pentru cuiburi + compartiment de pui cu odihnitori de tip “V”.
3. Separarea pe sexe in timpul iernii - masculii raman in compartimentul cu boxele lor.
4. Numar de porumbei adaptat la spatiul disponibil, inghesuiala aduce boli, disconfort, stres.
5. Hranire cu program, dimineata si seara. Cand porumbeii nu mai mananca cu pofta si incep sa aleaga boabele se ridica hranitoarea pana la urmatoarea masa. La fiecare hranire se cheama porumbeii la mancare cu un semnal pe care il vor invata rapid. Tabloul cu boabe ‘la discretie’ peste tot amestecate cu gainat este unul horror, intalnit in majoritatea cotetelor de incepatori. A se evita neaparat.
6. Apa curata zilnic, boabele cat mai curate, de preferat agitate in sita inainte de hranire. Odata pe saptamana verdeata: salata, varza. Grit la dispozitie permanent. Curatenie in cusca cel putin odata pe saptamana. Unii spun de 2 ori pe zi (…).
7. Iesire la zbor cu program. Dupa zbor, porumbeii se inchid din nou, nu se lasa sa vagabondeze pe casa toata ziua. Hranirea se face intotdeauna dupa zbor, chemand porumbeii infometati in cusca. Neascultatorii raman nemancati, data viitoare vor intra primii.
8. Lasati pentru mai tarziu subtilitatile auzite despre lamaie in apa, drojdie, vitamine x,y,z,t si tot felul de medicamente. Prioritatea o au conditiile de viata descrise mai sus, care daca sunt asigurate, evita in mare masura aparitia bolilor. Fara conditii de viata bune, nu ajuta nici daca bagati toata farmacia in cotet. Obligatoriu este vaccinul pentru Paramixoviroza care se face anual. Nu spun sa nu va interesati de subtilitati, retineti-le si aplicati-le cu discernamant, dar nu inainte de abecedar. Spun asta pentru ca nu de putine ori am observat la incepatori o tendinta naiva de a baga in porumbei tot felul de substante - cum aud de o noua substanta “miraculoasa”, hop cu ea in porumbei.
9. Cele mai potrivite achizitii de porumbei sunt de la columbofilii locali ce se mentin in top an de an si care au bunavointa sa ofere un ajutor celor aflati la inceput de drum. Achizitii bune si probabil mai ieftine, sunt puii de toamna, scosi din cei mai buni zburatori ai acestora. O idee buna ar mai fi ouale care oricum se arunca in procent mare in timpul sezonului - primite de la porumbeii crescatorilor de top si puse sub porumbeii proprii(atentie la data eclozarii, sa nu fie diferente mai mari de 1 zi).
10. Poate cel mai valoros sfat pe care pot sa-l dau este: tineti un jurnal al crescatoriei. Notati cat mai multe amanunte: datele imperecherii si ouatului, serii, datele vaccinarior si a eventualelor tratamente, boli avute si in ce conditii au aparut, medicamentatia folosita, zilele de concurs, sosirile tuturor porumbeilor, situatia de cuib a fiecaruia, vremea la fiecare etapa, amanunte despre comportamentul porumbeilor cu diverse ocazii, timpul de zbor in jurul crescatoriei, hrana folosita, etc. Dupa o perioada ii veti remarca utilitatea.
Un columbofil adevarat este acel crescator care este preocupat de sportul columbofil, ingrijeste porumbei voiajori, participa la concursuri, concureaza in fiecare an cu porumbeii.
Acest sport nu se poate face peste noapte.Traim vremuri in care oamenii doresc ca totul sa se faca repede, si cu rezultate cat mai bune.Dar nu e posibil! Ori ce lucru bun, de durata se face cu multa rabdare in timp.
Cel mai usor ar fi sa achizitionam porumbei din linii deja formate, consacrate cu care sa incepem noi sa lucram, incrucisandu-i intre ei. Nu totdeauna pedigreul spune totul.Se intimpla ca de multe ori sa achizitionam porumbei cu origini fenomenale, cu pedigree impresionante dar porumbelul achizitionat sa nu fie reusit sa aiba anumite defecte native.Este greoi,cu aripi lungi,cu vedere mai slaba stern distorsionat etc..Am patit si eu acest lucru, si nu odata.
In al doilea rand trebuie sa stim ca cea mai buna metoda de verificare a calitatilor porumbeilor este zborul! Asa ne dam seama cel mai usor ce fel de pasari detinem in crescatorie
Ceea ce vreau sa spun este ca nu totdeauna din porumbei consacrati cu linii fenomenale, ies pui care sa mosteneasca calitatile parintilor sau ale bunicilor.De accea acest sport este asa de palpitant, pentru ca, cu porumbeii trebuie lucrat, imperecheati in asa fel incit sa-si transmita calitatile sportive si puilor lor.Cum zic unii oameni; "ca este ca si o loterie" Dar eu le zic acestor oameni ca nu este o loterie ci este o stiinta, pe care daca reusesti sa o cunosti, sa o inveti vei reusii sa ai rezultate cu porumbeii la concursuri.
Un porumbel lucrat cu origini bune, luat in mana ar trebuii sa fie:usor, cu musculatura moale, elastica; privire agera cu ochi limpezi;statura medie, penajul bine pudrat, vioi tot timpul activ.
Problema selectiei poate fi simpla daca santem hotarati in ceea ce dorim sa facem in crescatoria noastra.
Aceasta este valabila nu numai pepentru columbofilii incepatori ci si pentru columbofilii experimentati ,care de multe ori nu reusesc sa gaseasca o solutie corecta la aceasta problema pentru a tine directia buna si a ramane pe drumul cel bun.
Multe crescatorii ,cu toate ca au suferit pierderi importante in concursuri sunt pline de porumbei cu semne de intrebare cu care nu stim ce sa facem-ii lichidam sau ii tinem in continuare?
Pur si simplu nu suntem in stare sa hotaram si aproape de fiecare data nu intervenim ,lasam acele exemplare care nu sunt doar "mancatori"pentru ca nu stim ce sa facem.
De obicei zicem ca "una -doua pasari in plus nu conteaza".Nu ar zice nimeni nimic daca ar fi "una-doua",dar chiar aici e "buba".
Columbofilia moderna implica cat mai multa stinta care este urmata indeaproape de o selectie riguroasa
Se spune ca si in cele mai mici porumbarii se poate concura cu suscces inclusiv la vaduvie.
Cei mai multi columbofili au prea multi porumbei sau este prea mica porumbaria, ori nu este utilata corespunzator.
Columbofilii cu experienta din vest spun ca "de regula victoriile obtinute in concursuri depind in mare masura de porumbariile largi si aerisite" mai bine zis acelea in care selectia se face pe principii de calitate si sanatate si aceste victorii sunt mai mari decat cele a porumbariilor suprapopulate, unde este putin aer propaspat si se simnte mirosul de gainat.
Nu numarul porumbeilor ci valoarea lor decide,mai ales la crescatoriile cu numar mediu de porumbei.
Acolo unde se lucreaza cu sute de porumbei alta e problema deoarece in cazul acestora au si instalatiile corespunzatoare,ei sunt profesionisti si in cazul lor altfel atarna balanta.
Um maxim de 50 de porumbei in lotul de zbor si inca citiva porumbei "ocazionali"(tineret,feleme ale vaduvilor )sunt suficienti pentru a satisface toate categoriile de concursuri organizate de asociatii si da posibilitatea de a obtine rezultate deosebite.
In Belgia (Olanda,Germania) crestarea porumbeilor se concentreaza numai pe calitate, o calitate curata.Ei intretin asemenea porumbei care dupa posibilitaile crescatorului,sa-i aduca in concursuri banii investiti in cresterea si intretinerea lor.
Lotul de porumbei de buna calitate trebuie intretinut in cele mai bune conditii,iar aglomeratia poate distruge cele mai frumoase sperante.
De aceea trebuie dati de o parte porumbeii care impedica mersul inapoi al crescatoriei,cuvantul de ordine sa fie "
Sa-i eliminam pe cei care isi pierd repede tinuta (alura)pe cei la care le bate prea repede inima, pe cei care au sistemul norvos slab.Din zece porumbei ca acestia la noua le este asa larga traheea ca si foalele de la fierarie.
Unul din testele mel prefetate este acesta:Incercati sa nu le dati porumbeilor de mancare si de baut 48 de ore(2 zile) dupa 2 zile li se da hrana din nou.Dupa 2 zile de foame se va vedea care pasari sant slabe sau care nu merita sa consume hrana in volier.
Sa-i eliminam pe cei care slabesc repede dupa acest test..Porumbelul trebuie sa fie rezistent , sa aiba muschi de "otel"petru efortul la care este supus.
Sa-i eliminam pe cei care mananca mult fara socoteala si care cu toate ca manaca mult la un efort mic isi pierd usor calitatile sportive.
Sa ne despartim de cei care la un concurs usor vin "storsi de vlaga"sau mai bine zis de cei care in timp util nu pot sa-si refaca conditia fizica si greutatea lor.
Sa nu pierdem timpul cu cei care numai in anumite conditii se claseaza din sase angajari numai o data.
Nici nu trebuie de doua ori sase saptamani si sezonul columbofil s-a incheiat fara rezultat.
Sa nu ne incredem in exemplarele care mereu sunt flamande, care prin hrana oferita nu reusesc sa se gospodareasca.Intr-un cuvant sa-i linchidam pe acei porumbei la care corpul si componentele lui nu lucreaza precis si economic.Pe acestia oricum la concursurile de fond ii depasesc ceilalti porumbei.
Sa nu tinem in voliere nici exemplarele care in conditiile oferite celorlalti porumbei , nu sunt in stare sa claseze.Aceasta se refera la exemplarele care arata foarte bine, au origine buna iar rudele din alte crescatorii zboare bine.Sa nu ne facem iluzii, ca de azi pe maine se va intampla o intoarcere miraculoasa.Asteptarea ne va costa timp si bani pieduti.
Avem nevoie de rabdare in fiecare ora din zi,numai astfel putem trece peste micile(de multe ori marile) suparari pe care le avem cu sportul nostru columbofil.
Sa-i indepartam din crescatorii pe cei la care la cea mai mica schimbare de timp sunt sensibili,doar cum dorim sa formam o linie de porumbei puternica.
S-ar putea insira citeva puncte de vedere utile in seletia porumbeilor cu ajutorul carora exemplarele"slabute"sa le indepartam din crescatorie,dar doresc sa ramana intrebari pe seama fiecarui columbofil,intrebari pe care sa si le puna fiecare si sa raspunda la ele.
Porumbeii au nevoie de spatiu!Trebuie sa le asiguram spatiu in voliera cu cat mai repede cu atit mai bine.
Nu uitati, calitatea pasarilor, inseamna deja jumatate din castig, adica din timpul pirdut pentru selectie"
Pentru a nu pierde timp cu selectia, este cel mai bine sa achizitionati porumbei cu origini bune de la crescatori care au porumbei formati, linii formate.
Selectia porumbeilor la mana este una dintre metodele moderne de analizare a calitatilor,fiecarei pasari in parte. Dar pentru a putea selecta porumbeii la mana ne trebuie ceva cunostinte.
2. Nu incercati sa fugiti inainte de a invata sa mergeti. Greseala multor incepatori este ca vor mult prea multe intr-un timp prea scurt.
3. Uitati totul despre nume si linii. Exista doar doua linii: porumbei buni si porumbei prosti. Din prima categorie sunt prea putini, din a doua prea multi.
4. Fiti duri in selectie tot anul. Nu tineti pasari slabe doar pentru ca bunicul lor a fost campion sau pentru ca au costat mult. Nu ezitati sa serviti o supa scumpa din cand in cand. Multi fac greseala de a tine prea multe pasari, dupa ce au rezultate si incep sa aiba vanzare. Sunt numeroase exemple care au aratat ca transformarea unor crescatorii de succes in ferme de porumbei a inseamnat inceputul sfarsitului. Dusarduyn rareori a zburat mai mult de 6 pasari. Ar trebui sa fie suficient daca pasarile sunt cu adevarat bune.
5. Regularitatea este importanta. Vaduvii nu agreeaza surprizele. Faceti totul cu precizie de ceas. Multe metode sunt bune, dar este si una foarte rea: sa le tot schimbi mereu.
6. Daca zbori fond, da-i voie porumbelului sa se maturizeze 2 ani. Multi porumbei cu sange de fondist adevarat ating potentialul maxim la acea varsta. Majoritatea nu pot castiga premii decente la viteza sau ca pui.
7. Nu angaja niciodata o pasare de o zi la o cursa de doua zile. Pasarile care au zburat curse de doua zile nu vor mai fi bune niciodata la curse de o zi. Inteleg imediat ca urmeaza o doua zi si nu mai trag tare.
8. Nu poti ignora medicina ca in trecut. Pe de alta parte, daca o sa crezi ca veterinarul te poate face campion, te inseli.
9. Daca ai in cotet doar pasari bune, poti practica imperecherea libera si sa astepti sa apara norocul.
10. Adapostul este extrem de important pentru forma pasarilor. Un adapost nu este bun daca este frumos, pentru porumbei frumusetea nu conteaza. Daca ai avut rezultate bune, poti sti pentru restul vietii ca ai un cotet bun. Daca rezultatele scad, de vina esti doar tu sau porumbeii. S-a intamplat de multe ori ca unii crescatori de succes sa-si inlocuiasca vechiul cotet cu unul modern care a dus la disparitia lor din clasamente.
Dusarduyn nu a batut nici macar un cui in cusca sa mai mult de 50 de ani. In 2000, cusca sa era exact cum o facuse la inceput....